Timpul meu cu mine

Publicat in 7 februarie 2017

 

 

Timp pt mame

În engleză îi spune me time. Nu ştiu să fie vreun echivalent în limba română aşa că am să-l numesc timpul meu cu mine. Înainte să fiu mamă ştiam că timpul ăsta dedicat exclusiv mie se va diminua, dar nu ştiam cât şi nici de ce … adică, mă rog, ştiam că porţia mi-o va tăia copilul. Nu cred că are sens să explic că lucrurile stau foarte diferit înainte şi după venirea copilului. Aici mă refer inclusiv la gândurile pe care le aveam şi la planurile pe care le făceam înainte şi după naştere. Adevărul e că mămicia e grea, uneori chiar foarte grea, dar nimic altceva nu m-a făcut vreodată să fiu atât de fericită şi atât de obosită (să spunem lucrurilor pe nume). De fapt, mămicia e o trecere permanentă de la agonie la extaz. Acum plângi de nesomn şi în secunda doi plângi de fericire că cel mic îţi spune „mama” în cel mai înduioşător mod posibil. Cu toată iubirea, fericirea şi împlinirea, am nevoie de timp doar pentru mine.

De ce?! (nu ştiu dacă chiar trebuie să aduc motive, dar încerc)

  1. Pentru că sunt o persoană, un om înainte de a fi mamă, soţie, fiică, bucătăreasă, menajeră, spălătoreasă, contabil, gestionar sau orice altceva. Bateriile mi se descarcă cu multitudinea asta de job-uri şi am nevoie să trec pe off pilotul automat şi să mă bucur de câteva clipe pe care mi le aloc mie, doar mie. Şi pe cuvânt că nu sunt egoistă. Sunt doar un om.
  2. Pentru că îmi prinde bine să îi dau moralului meu o mână de ajutor încât să devină funcţional pentru ceilalţi. Zilele seamănă tare una cu cealaltă, iar rutina s-a adaptat la viteza a şasea. Trăiesc pe repede înainte şi tot rămân multe lucruri de făcut. Timpul nu-i suficient, deci care me time?! Cu gândirea asta îi trag palmă după palmă moralului meu afundat în rutina de care vă spuneam. Îl adâncesc în groapă cu fiecare palmă. Şi dacă aş spune STOP?!  Vasele, hainele, praful şi frigiderul mă mai aşteaptă o jumătate de oră, două, fie şi o zi. Mai las din presiunea pe care mi-o pun în cârcă şi îmi văd de mine măcar 30 de minute. Ei bine, după câteva pălmi, îi dau moralului o mână de ajutor, umplu paharul, mă încarc cu energie, nu cu frustrare, şi o răsfrâng asupra celorlalţi.
  3. Pentru că revederile sunt şi mai pline de iubire. Revederile cu boţul meu de om mă încarcă cu extrem de multă răbdare, energie, înţelegere şi cu toate sentimentele pe care uneori le culeg de pe fundul sacului. Antonia merge la creşă 2-3 ore pe zi. Când merg după ea, instant încep să curgă laptele şi mierea. Fără exagerare, am lacrimi în ochi de fericire. O strâng şi mă strânge în braţe. Ştiu că îi este bine şi ştiu că îi place ceea ce face în alea 2-3 ore (nu degeaba dimineaţa abia mă bagă în seamă când o las). Am încetat să mă torturez cu tot felul de gânduri şi încerc să valorific timpul care îmi rămâne mie. Îmi fac un plan săptămânal pentru cele 2 ore pe care le am fără ea: uneori fac curăţenie, fac des de mâncare, alteori am câte ceva de rezolvat ori, pur şi simplu, îmi aloc cele 2 ore exclusiv mie.

Cum îmi iau eu (practic) doza de timp cu mine şi pentru mine? 

  • Scriu pe blog. Mă relaxează, mă linişteşte, mă ajută să evacuez tensiuni şi să exprim ceea ce simt în condiţiile în care conversaţiile mele live cu adulţi sunt limitate (uneori nu numai din punct de vedere al timpului). Nu toată lumea trebuie sau poate să aibă un blog. Unii pot scrie poezii, alţii scrisori ori un jurnal.
  • Fac o baie cu o carte în mână. Mai exact, îmi umplu cada cu apă caldă şi multă spumă şi citesc. Am experimentat me time-ul ăsta de 2 ori de când o am pe Antonia: o dată când au fost socrii la noi şi au ieşit cu Antonia la plimbare (cu soţ cu tot că altfel mă cuprindeau neliniştile) şi încă o dată când soţul a plecat cu copilul la spălătorie să spele maşina. Comportamentul meu de după: multă ţopăială şi un zâmbet fixat cu pioneze.
  • Citesc o carte. Îmi place să simt cartea, hârtia şi mirosul ei. Nu citesc cărţi online şi nici nu mă folosesc de alte device-uri. Cititul e unul dintre lucrurile pe care vreau să le îmbunătăţesc anul ăsta. Mi-am făcut o listă de cărţi pe care mi-aş dori să am timp să le citesc anul acesta. Încerc să citesc zilnic chiar dacă o fac pentru 15 minute ori mă „fură” cartea şi mă lasă fără somn până seara noaptea târziu. Partea asta e valabilă şi pentru scris.
  • Dorm la prânz. Mi-am propus să dorm cu Antonia la prânz o dată pe săptămână (măcar). Fără regrete! Avantajul: îmi iau porţia de odihnă şi porţie dublă de giugiuleală bebeluşească cu copil proaspăt trezit, somnoros şi zâmbăreţ. Un răsfăţ pentru suflet!
  • Mă uit la poze. E un fel al meu de a mă bucura de ceea ce am, de a-i analiza Antoniei evoluţia, de a rememora momentele care m-au umplut de fericire.
  • Mă uit la televizor. Foarte rar mă uit singură la TV şi atunci am vreo 2 emisiuni preferate, calitative, de divertisment. În rest, reportajele sunt în topul preferinţelor, dar nu intră la categoria me time, ci la timp petrecut cu soţul.
  • Fac ceva crafty. V-am povestit aici cum i-am desenat Antoniei hainele pătate. E o activitate care mă relaxează şi mă ajută să mă deconectez.
  • Conduc. Chiar dacă mă duc doar până la creşă, un drum de 10-15 minute, profit de el. Îmi pun muzică, conduc liniştită, încerc să îmi pun ordine în gânduri şi să mă încarc cu energie pozitivă. Dacă mă şi bate soarele, e perfect!
  • Mă duc la cumpărături. Singură! Aici nu vorbesc neapărat de shopping-ul şi alergătura după haine, ci de cumpărăturile de zi cu zi. Când sunt singură profit să mă uit la lucruri pe care nu am timp să le văd de obicei sau nu în ritmul în care mi-aş dori. Nu îmi cere nimeni apă, ţiţi, nşpe mii de chestii de pe raft şi nici nu-mi lucrez muşchii (deşi ar trebui) între luat în braţe, pus în cărucior, alergat după copil, etc.
  • Mă întâlnesc cu o prietenă/un prieten. Ah! Activitatea asta e destul de rar întânită în agenda mea lunară, dar o savurez din plin atunci când există.
  • Mă machiez. Aproape zilnic! Îmi dă o stare de bine.
  • Îmi fac unghiile/merg la epilat. 
  • Gătesc. Pentru mine, gătitul în linişte este o formă de relaxare.

 

Sunt de părere că lucrurile mărunte contează, ne pot face fericiţi, ne pot aduce un strop de relaxare. Voi ce faceţi pentru voi? Ce activităţi simţiţi că vă ajută să luaţi o pauză de la agitaţia cotidiană?

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *