16 septembrie, ziua în care ne-am întors acasă

Publicat in 9 octombrie 2018

    Ştiu că sunt persoane care aşteaptă aceste rânduri. Anul trecut pe vremea asta, câţiva oameni erau curioşi ce părere voi avea despre întoarcerea acasă după ce vom împlini un an de repatriere. Nu veţi citi prea multe despre politică şi sisteme de niciun fel. Nu veţi citi rânduri cu smiorcăieli, nici cu lucruri extraordinare. Veţi citi o părere subiectivă, a mea, trăită pe … [Citeşte mai departe...]

Să-mi fie rușine că sunt româncă?

Publicat in 21 august 2018

  Când eram copil, tata mi-a dat următorul sfat: “Indiferent unde mergi în lumea asta mare să nu îți fie rușine că ești româncă. Să nu pleci capul pentru că te-ai născut în România. Dimpotrivă, să fii mândră!” Mi-a fost vreodată rușine că sunt româncă? Nu. Am fost mândră că sunt româncă? Nu întotdeauna. Mi-am negat vreodată naționalitatea? Niciodată. S-a întâmplat să spun jenată că sunt … [Citeşte mai departe...]

Decembrie. 3 luni de când ne-am întors acasă.

Publicat in 18 decembrie 2017

  Vreau să scriu articolul ăsta de vreo 2 luni. Dar ce era să vă povestesc după o lună petrecută acasă? Ar fi fost aşternute doar sentimente ca cele din concediu. După 3 luni petrecute în România, acasă la Cluj, în locul ăsta după care am tânjit atâţia ani, am împărţit lucrurile trăite/văzute în bune şi mai puţin bune. Dar, aşa cum vă povesteam acum mai bine de un an, ştiam aproximativ la … [Citeşte mai departe...]

Începuturi noi, despărțiri și revederi

Publicat in 18 septembrie 2017

14 septembrie 2017 este ziua care marchează un nou început. Noi spunem că este începutul unei vieți mai bune, acolo unde simțim că ne este locul, acolo unde am simțit dintotdeauna că vrem să fim. Nu tragem concluzii premature. Lăsăm timpul să decidă. E greu să pleci și să te desprinzi, deși îți dorești să o faci. E greu să părăsești locul în care ți-ai crescut cuplul, țara în care ai dat … [Citeşte mai departe...]

Dacă tu eşti OM cu oamenii, asta nu înseamnă că vor fi şi ei cu tine

Publicat in 1 august 2017

  Îi spuneam mamei în anumite momente că e naivă. Mereu răspundea la fel: "Nu mă pot lecui. Cred în oameni. Niciodată n-am să pot să înțeleg de ce te mint când tu le oferi toată încrederea și sinceritatea ta, de ce te lasă baltă când tu te-ai dat peste cap să-i ajuți, de ce îți fac rău când tu te-ai străduit să le faci numai bine." Chiar așa. De ce?! De ce oamenii nu știu să fie OAMENI … [Citeşte mai departe...]