Despre experiente de parinti la inceput de drum
Duminica dupămasa am o oră bună dedicată mie. E ora băii cu spumă şi cititului fără ca vreo mânuţă mică să-mi deschidă uşa, pentru că mânuţele Antoniei sunt ocupate în parc cu căţăratul ori cu "pipul" (nisipul). Tatăl ei o scoate în parc să petreacă puţin timp împreună, ca tată şi fiică. Duminica trecută, ultima din iulie, ne-am dat seama încă o dată că în viaţă există … [Citeşte mai departe...]
Când eşti părinte vrei să faci tot ce-ţi stă în putere să-ţi vindeci copilul de orice rău, fie că este vorba de o durere sau de o adiere de vânt care nu îi prieşte. În cazul nostru este vorba de o frică, frica de muşte, de furnici şi de alte gângănii şi mici zburătoare. Ştiam că nu departe de noi este o grădină cu fluturi. Ne-am zis că poate nu ar strica să o ducem, să îi arătăm cum zboară … [Citeşte mai departe...]
M-am tot gândit dacă să scriu sau nu articolul ăsta. E ca şi cum mi-aş pune sufletul pe tapet când nici mie nu-mi vine încă să cred că planurile de întoarcere sunt ale noastre. Eu sunt plecată de 5 ani, iar al meu soţ de 15 dintre care ultimii 13 ani i-a petrecut în Luxemburg. Dacă era după mine, n-aş fi plecat din România, însă l-am cunoscut pe EL. Cum nicio o relaţie nu-i … [Citeşte mai departe...]
