
Duminica dupămasa am o oră bună dedicată mie. E ora băii cu spumă şi cititului fără ca vreo mânuţă mică să-mi deschidă uşa, pentru că mânuţele Antoniei sunt ocupate în parc cu căţăratul ori cu "pipul" (nisipul). Tatăl ei o scoate în parc să petreacă puţin timp împreună, ca tată şi fiică. Duminica trecută, ultima din iulie, ne-am dat seama încă o dată că în viaţă există … [Citeşte mai departe...]