Când pământul îţi fuge de sub picioare

Publicat in 1 aprilie 2018

  Nimic nu mă dărâmă mai tare decât suferința și durerea copilului meu. Atunci când mă simt incapabilă să o ajut, să o alin, urc pe cele mai înalte culmi ale disperării. Asta mi s-a întâmplat de curând. Am simțit cum sufletul mi-a ieșit din trup, cum a asistat la un automatism al membrelor, la niște gesturi mecanice, negândite. Am simțit cum, într-o fracțiune de secundă, am devenit un … [Citeşte mai departe...]

Lumea prin ochi de copil

Publicat in 30 ianuarie 2018

    Nu-mi aduc exact aminte cum eram înainte să fiu mamă, înainte să fim părinţi. Ştiu că munceam mult. Ştiu că orele la birou erau extrem de lungi, dar nici nu trăgeam prea tare spre casă, pentru că EL nu era acolo. Era la muncă. Viaţa noastră este atât de diferită astăzi încât nu mi-o mai aduc aminte exact pe cea veche. Văd doar frânturi din ea. Astăzi suntem 3 şi lumea noastră … [Citeşte mai departe...]

Nicio durere pe lumea asta nu este mai mare decât durerea copilului tău

Publicat in 27 octombrie 2017

  Cu siguranță nu veţi citi nimic nou decât trăiri pe care le cunoaşteţi deja. Orice mamă simte durerea copilului său. Orice mamă și-ar dori să aibă puteri supranaturale care să-i aline într-o clipită durerea puiul său ori să o ia fără ezitare asupra ei. Este imposibil, din păcate! Vorba aceea cu “Numai mamă să nu fii” am simțit-o ieri din plin. Am plâns în tandem cu fetița mea. Durerea … [Citeşte mai departe...]

Copilul atomic și urgența de sâmbătă seara

Publicat in 26 iunie 2017

      Am crezut că va fi o sâmbătă seară obişnuită, la fel ca celelalte, însă aproape de ora 20:00 am înţeles că nu avea să fie deloc aşa cum o ştiam. Îmi rezervase surprize şi plimbări neaşteptate. Ne jucam. În acelaşi timp, vorbeam cu tata la telefon, pe speaker, încât mâinile să-mi fie libere pentru copilul atomic, expresie împrumutată de la Cristina Oţel, pentru că i … [Citeşte mai departe...]

Copilăria din faţa blocului

Publicat in 1 iunie 2017

    Ziua de 1 iunie mă duce cu gândul la copilărie, la anii copilăriei mele, dar, inevitabil, şi la anii următori în care voi retrăi copilăria prin ochii copilului meu. Cu siguranţă va fi altfel decât a mea, a generaţiilor noastre. Nu am crescut cu lego, cu ecrane LCD, Wii-uri şi nici cu smartfoane. Nu am crescut în puf, în globuri de cristal şi nici între 4 pereţi. Am crescut … [Citeşte mai departe...]