Soţul meu a fost confundat cu un pedofil

Publicat in 3 iulie 2017

privitul peste gard

 

 

Cuvântul „pedofil” nu mă amuză absolut deloc, dar recunosc că m-am amuzat teribil pe seama soţului meu, care mi-a povestit nervos păţania. S-a întâmplat într-o zi de luni când el nu muceşte şi este tura lui de luat copilul de la creşă înainte de prânz. Creşa este în clădirea unei bănci, a uneia dintre cele mai mari din cele 140 pe care le are Luxemburg-ul. A ajuns în curte, a parcat maşina şi s-a gândit să tragă cu ochiul peste gardul viu care începea la botul maşinii. Peste gard, Antonia se juca cu câţiva copii în prezenţa a două educatoare. Poate merită să precizez că are obiceiul să-şi spioneze fata. La creşa anterioară o pândea ba pe la geam, ba pe deasupra gardului. De câteva luni, Antonia a fost mutată în altă grupă şi soţul nu mai are acces la geam, dar i-a rămas gardul. Îl înţeleg, însă n-are chiar un metru ş-un şniţel şi nu trece neobservat la cei aproape doi metri ai lui. Ideea e că el vrea să ştie ce face copilul în fiecare situaţie, cadru şi context şi asta nu-i pot reproşa. De aici urmează o discuţie interesantă cu paznicul (pe care eu nu l-am văzut niciodată de când fetiţa noastră merge la creşă) cu precizarea că soţul meu este cel mai blând om din Univers şi vorbeşte cu bunul simţ aferent.

Paznicul: Domnule, ce faceţi aici? Lucraţi la bancă? 

SoţulNu lucrez la bancă. Îmi observ fiica.

Paznicul: Nu se poate ca fiica dumneavoastră să fie aici la creşă. Aici sunt doar copiii celor care lucrează la bancă. Ce căutaţi aici? Nu-i normal să priviţi copiii peste gard.

Soţul (aici îi creştea tensiunea): Vă repet! Mă uit la fiica mea cum se joacă.

Paznicul: Sunteţi sigur? (N-am înţeles exact întrebarea. Cum adică dacă eşti sau nu sigur că ai copilul înscris la respectiva creşă?!) La această creşă vin doar copiii angajaţilor băncii.

Soţul: Bun. Vă explic! Copilul meu a fost la o altă creşă, parte din acelaşi grup. Creşa respectivă a fost închisă şi copiii au fost mutaţi aici.

Paznicul: Probabil! Care este copilul dumneavoastră?

Soţul îi explică.

Paznicul: Situaţia trebuie lămurită.

Soţul: Auziţi, eu deja îmi pierd vremea încercând să mă justific că îmi privesc copilul în timp ce se joacă. Dacă vreţi puteţi întreba educatoarele şi vă veţi convinge că fiica mea este înscrisă la această creşă. 

Paznicul: Bine. Vă cred. Dar aştept până ce vi se răspunde la interfon. 

 

Mie nu mi s-a părut nimic absurd. Omul îşi încerca să îşi facă treaba, dar avea informaţii lipsă.

 

Soţul: Păi, cum să nu mă enervez? Adică am eu faţă de pedofil?! 

 

L-am înţeles şi pe soţ. Nici mie nu mi-ar fi picat bine, dar tot m-am amuzat încercând să vizualizez scena. Poate ne dau şi nişte ecusoane cu „Mama/tata lui X” încât să ne scape de viitoare confuzii :).

 

Alte poveşti în care soţul a fost protagonistul:

Atunci când tati schimbă scutecul …

Despre soţu, taţi şi iubire

 

 

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram 

Sursa foto: Pixabay

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *