Recomandă o carte (#9/2018): „Medicină, nutriţie şi bună dispoziţie”

Publicat in 28 august 2018

 

Titlu: „Medicină, nutriţie şi bună dispoziţie

Autor: Dr. Simona Tivadar

 


 

 

Îmi place Simona Tivadar, deşi nu toată lumea îi digeră stilul sarcastic. Eu îl văd ca un fel de amprentă personală care o face să fie inconfundabilă. Când spun că îmi place de ea o zic, pentru că îmi pare un om cu coloană vertebrală, educat, informat şi în măsură să vorbească despre nutriţie, mâncare şi sănătate. Nu vreau să o compar cu nimeni care apare pe micul ecran, pentru că nu cred că aş avea cu cine.

Cartea „Medicină, nutriţie şi bună dispoziţie” este o culegere de texte ale doamnei doctor care, anterior, au fost publicate pe Facebook. Textele îşi doresc să descreţească frunţi, dar şi să spulbere mituri legate de mâncarea sănătoasă, vitamine, antioxidanţi, tratamente miraculoase inofensive ori mincinoase (cum ar fi detoxul, analizele făcute în computerul cuantic, etc.) sau chiar periculoase (precum Noua Medicină Germanică, antivaccinismul, veganismul la copii, etc.). Autoarea îşi doreşte ca lumea să ia decizii informate, nu bazate pe breaking news, ca oamenii să aleagă responsabil în mâinile cui îşi pun sănătatea şi să înţeleagă diferenţele între oamenii competenţi să ofere un sfat medical şi cei deveniţi specialişti peste noapte, între studiile de specialitate şi supoziţii. De asemenea, în textele ei, Simona Tivadar denunţă, pe un ton sarcastic, realităţile societăţii în care trăim.

 

„Du-l la nutriţionist la 7, 10 şi 13 ani ca să-l înveţe să se abţină de la mâncare. Faptul că te vede mâncând seara ca turbata nu poate fi un impediment să se hrănească sănătos, să înţeleagă cu TU şi tac’su aţi muncit toată ziua, meritaţi măcar atâta recompensă. E preferabil să o găseşti pe nutriţionista care să te înţeleagă şi să vă repeziţi ca uliii în capul copilului amândouă. După ce iese de la consultaţie, ignoră tot ce ai auzit, copilul trebuie să ţină minte şi să execute, că nu-i tâmpit! Tu ţi-ai făcut datoria.”

 

Nu este genul de carte căreia i-aş putea face un rezumat. Dacă aş încerca, ar trebui să redau minim 180 de pagini din cele 233 pe care le are. Dacă vă deranjează ironia, cartea nu este pentru voi. Însă, dacă înţelegeţi tonul şi vreţi să descoperiţi mesajele din spatele textelor, dacă vreţi să aflaţi lucruri dovedite ştiinţific, să înţelegeţi mai bine cum funcţionează corpul uman, daţi-i o şansă. Cu siguranţă veţi învăţa ceva din această carte. Nu vă dă informaţii punctuale, cu nu ştiu câte surse bibliografice şi nici nu vă face zeci de trimiteri ştiinţifice, dar îşi doreşte să educe cititorul, să nu-l mai lase să ia de bună toată informaţia care circulă pe net şi să-l înveţe să filtreze informaţiile. La finalul cărţii găsiţi o serie de interviuri pe care doamna doctor le-a dat de-a lungul timpului.

 

„Colesterolul (provenit exclusiv din surse animale) e necesar sintezei de testosteron care dă combativitate, fertilitate femeilor şi farmec bărbaţilor. Nu există colesterol vegetal; fitosterolii nu pot fi sursă pentru testosteroni. Şi nici pentru sinteza de lecitină atât de necesară sistemului nervos. Băieţii îndopaţi pe la sălile de sport cu pulberi proteice provenite din soia stau mărturie, cu ţăţicile lor cu tot. Asta nu înseamnă, evident, că putem mânca precum bunicii noştri pâine cu slănină toată ziua, nefăcând nici un fel de efort fizic. Ci cu măsura efortului pe care-l facem şi a frigului la care suntem expuşi. Iar celor care mestecă fără încetare migdale, alune etc. pentru că sunt „bune” şi îşi scaldă mâncare în ulei, că e de măsline, le reamintesc că abuzul de grăsimi vegetale este la fel de nociv la cel de grăsimi animale, producând acelaşi grad de arterioscleroză (popular, îngroşarea arterelor).”

 

Părerile despre carte sunt împărţite. Unii spun că împrăştie ură prin comedie, că râde de proşti, că limbajul este deranjant, că nu cuprinde suficiente noţiuni de medicină şi nutriţie. Alţii o văd utilă, deschizătoare de ochi şi amuzantă. Utilă mi se pare şi mie, deşi limbajul îl găsesc prea sarcastic pe alocuri. Înţeleg că nu putea include referinţe ştiinţifice, pentru că asta ar fi înseamnat să adune pagini cât pentru o enciclopedie, iar cartea se voia amuzantă, distrugătoare de mituri, nu ştiinţifică.

 

V-o recomand! Să îmi spuneţi voi cum vi se pare. 🙂

 

 

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *