Recomandă o carte (#2/2020): „Privind înăuntru”

Publicat in 14 februarie 2020

 

Titlu: „Privind înăuntru” 

Autor: Petronela Rotar

 


 

Nu cred în coincidențe. Mai degrabă, cred că unele lucruri trebuie să se întâmple. Așa am simțit și legat de această carte, că trebuie să o citesc. La finalul anului trecut, am pus-o pe lista de cărți de citit în 2020. Câteva săptămâni mai târziu, am primit-o cadou de la prietena mea cea mai bună. Așa că, după ce am terminat „Inteligența erotică”, am continuat cu o lectură care este oarecum în aceeași direcție, a psihologiei, dar foarte diferită de cea pe care am menționat-o.

„Privind înăuntru” este o poveste de viață. Mai exact, include frânturi de viața autoarei și povestește despre familie, depresie, terapie, rușine, stigmatizare, bani, rolul de mamă, frici. Și e imposibil să nu te regăsești într-o mai mică sau mai mare măsură. Este o carte în care Petronela Rotar se dezvăluie, povestește cum s-a descoperit, cum s-a autodepășit și îl provoacă și pe cititor să facă același lucru. Cu o sinceritate neșlefuită, apasă pe punctele noastre sensibile. De fapt, ăsta e scopul cărții: autoarea se deschide și spune lucrurilor pe nume în speranța ca experiențele ei să folosească și altora.

Autoarea spune că nu este deloc o curajoasă. Ei bine, eu cred că ai nevoie de foarte mult curaj pentru a scrie o astfel de carte. Cred că tot de curaj ai nevoie să poți să îți înfrunți demonii, să-ți radiografiezi viața, să sapi în adâncul tău, să spui lucruri care, așa cum am fost învățați, nu se spun.

„Ceea ce ne afectează în copilăria mică are efecte asupra a tot ce suntem ca adulți. Mecanismele de apărare construite atunci ca reacție la vreun abuz, tiparele limitative cu care ne încarcă părinții noștri, mecanismele de supraviețuire cu care ne înarmăm ca să facem față situațiilor dificile, toate pot duce la o personalitate disfuncțională, iar atunci când îți dai seama nu repari asta în trei ședințe la psiholog. Poate dura mulți ani, e nevoie de efort, de determinare, de voință.”

 

Îndrăznesc să spun că această carte este o inspirație din toate punctele de vedere. În primul rând, se focusează pe propria persoană, pe stima de sine, pe posibilitățile pe care le avem pentru a ne conștientiza și rezolva conflictele interioare. Bineînțeles, propriul echilibru echilibrează și relațiile pe care le avem cu ceilalți.

 

„Relațiile sunt locul în care primim și dăm ceva. Ca să putem controla ce dăm, să fie bunătate, acceptare, iubire, compasiune, trebuie să fim echilibrați și într-o relație bună cu noi înșine. Nu o să preget să spun: nu poți fi într-o relație echilibrată dacă tu ești dezechilibrat! Ai grijă de tine ca să poți avea grijă și de altul și, împreună, de relație și eventual de niște copii.”

 

Cum citeam într-o recenzie, cartea asta e rană și pansament deopotrivă, pentru că râcâie niște răni, pe unele chiar le deschide și mai tare. Cu toții le avem! Diferența este că avem de trecut niște etape pentru a le recunoaște, a le conștientiza. Și este și pansament, pentru că, deși nu oferă vreo rețetă minune, îți îndreaptă pașii spre soluții, rezolvări, spre acel „Se poate!” pe care avem nevoie să îl auzim uneori.

 

 

Alte cărţi pe care vi le recomand:

 

 

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *