„Prietena mea Conni” – o colecţie de poveşti minunate. De ce sunt importante poveştile în dezvoltarea copilului?

Publicat in 8 noiembrie 2019
Photo by Ben White on Unsplash

 

 

Copiii au nevoie de poveşti. Să nu vă îndoiţi de acest lucru. Acestea îi ajută din mai multe puncte de vedere. Pe câteva le voi expune mai jos:

  • Îi ajută să-şi dezvolte vocabularul.
  • Copiii descoperă lumea prin intermediul poveştilor şi, cel mai probabil, îşi vor dori să fie şi ei ca personajul pozitiv din poveste, să îşi însuşească o parte din comportamentele lui. Le insuflă virtuţi.
  • Descoperă că fiecare acţiune are consecinţe, înţelege mai bine unele atitudini şi comportamente.
  • Îi ajută să înţeleagă noţiunea de reguli şi de ce acestea trebuie respectate.
  • Au putere terapeutică şi, în multe cazuri, îi ajută să treacă peste anumite fobii sau perioade dificile.
  • Le stimulează imaginaţia şi creativitatea.
  • Îi împrietenesc cu lectura şi cu cărţile.
  • Funcţionează ca un liant între părinte şi copil, pentru că momentele de lectură relaxează, facilitează comunicarea, aduc tandreţe şi sentimente de siguranţă.
  • Le dezvoltă inteligenţa emoţională.

 

 

De ce „Prietena mea Conni”? 

Pentru că această fetiţă, Conni, este un copil ca toţi copiii. Trece prin aceleaşi etape, este curioasă şi dornică să experimenteze. Se obişnuieşte cu oliţa, se ceartă cu prietena ei, devine soră mai mare, îi sare mamei în ajutor, merge la săniuş, la zoo, la fermă, la dentist, la bunici, la grădiniţă şi, în cele din urmă, se pregăteşte de şcoală. Toate aceste subiecte şi multe altele sunt tratate în cele 18 titluri din colecţia „Prietena mea Conni”. Pe toate le găsiţi la Editura Casa.

 

 

Poveştile sunt scurte, scrise într-un limbaj pe înţelesul celor mici şi livrează mesaje importante. Cărţile au multe ilustraţii simpatice menite să îi introducă pe cei mici în acţiunea poveştii. Şi încă ceva, se mânuiesc şi se răsfoiesc uşor de mânuţele mici.

 

Am auzit de aceste cărţi de multă vreme, dar nu au ajuns la noi decât recent. Au fost îndrăgite de la prima lectură. Prima pe care am citit-o a fost „Conni se pierde de mama”. Reacţia Antoniei nu a întârziat să apară:  „Mami, eu nu vreau să mă pierd de tine. Promit să nu mă mai îndepărtez niciodată de tine.” 

În „Conni se ceartă cu Iulia”, Antonia şi-a adus aminte că unele cuvinte pot jigni (am trecut şi prin asta) şi că şi ea s-a certat cu, cel puţin, una dintre prietenele ei. Exact ca şi pe Conni, a apucat-o şi pe ea dorul de prietena ei şi a simţit pe propria-i piele cât de dulce poate fi împăcarea.

Avem şi povestea în care Conni are păduchi, dar etapa asta îmi doresc, din suflet, să o omitem. 🙂 Şi mai avem una, „Conni merge la şcoală” pe care mi-aş dori să o amân … etapa, nu cartea. Au apărut şi la noi întrebările despre şcoală, de ambele părţi. Povestea asta ar face bine să fie terapeutică (şi) pentru părinţi.

 

Aveţi cărţi din colecţia „Prietena mea Conni”? Care este preferata copilului vostru sau care simţiţi voi că v-a fost de ajutor într-o anumită perioadă?

 

 

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *