O filă dintr-o carte. Despre stima de sine.

Publicat in 27 februarie 2018
Photo by rawpixel.com on Unsplash

 

Am început o nouă carte. Se numeşte „Imperfecţi, liberi şi fericiţi. Practici ale stimei de sine”. Este o carte de psihologie, scrisă de Christophe André, psihiatru, psihoterapeut şi autor al unor cărţi de succes internaţional. Până să deschid această carte, aş fi zis că doar beletristica o citesc cu plăcere şi pe nerăsuflate. Cartea vorbeşte despre stima de sine, cum o construim, cum o reparăm, cum o protejăm. Ne îndeamnă să ne acceptăm aşa imperfecţi cum suntem cu scopul de a evolua. Nu vreau să vă vorbesc în acest articol despre carte, ci vreau să vă redau câteva rânduri pe care eu mi le-aş imprima şi mi le-aș lipi pe frigider. Poate după ce mă mut în casă nouă. 🙂

 

Ce înseamnă stima de sine? 

 

  1. Ce părere am despre mine.
  2. Cum mă simt cu această părere.
  3. Ce fac cu viaţa mea având această părere.

Acest amestec de priviri şi judecăţi a ceea ce îndrept spre mine. Mai este şi un alt amestec: cel al judecăţii despre mine şi al judecăţii despre mine sub privirea celorlalţi. Deoarece stima de sine nu are înţeles decât în cadrul relaţiilor sociale.

 

Stima de sine înseamnă să dovedesc că sunt capabil de următoarele: 

 

  • Să spun ce gândesc.
  • Să fac ce vreau.
  • Să insist când mă lovesc de o dificultate.
  • Să nu îmi fie ruşine să renunţ.
  • Să nu mă las păcălit de publicitate sau de modă, care vor ă mă facă să cred că nu sunt o persoană cum trebuie dacă nu port cutare marcă de haine sau nu gândesc în cutare mod.
  • Să râd din toată inima dacă sunt luat peste picior fără răutate.
  • Să ştiu că pot supravieţui eşecurilor mele.
  • Să îndrăznesc să spun „nu” sau „stop”.
  • Să îndrăznesc să spun „nu ştiu”.
  • Să îmi urmez calea, chiar dacă sunt singur(ă).
  • Să-mi acord dreptul de-a fi fericit(ă).
  • Să suport să nu mai fiu iubit(ă), chiar dacă asta mă face nefericit(ă) pe moment.
  • Să mă simt împăcat cu mine însumi.
  • Să spun „mi-e teamă” sau „sunt nefericit(ă)” fără să mă simt înjosit(ă).
  • Să îi iubesc pe ceilalţi fără să îi supraveghez sau să îi sufoc.
  • Să fac tot ce pot ca să reuşesc ceea ce vreau să reuşesc, dar fără să mă forţez.
  • Să îmi dau dreptul de-a decepţipona sau de-a rata.
  • Să cer ajutor fără să mă simt inferior/inferioară.
  • Să nu mă desconsider şi nici să îmi fac rău când nu sunt mulţumit(ă) de mine.
  • Să nu mă simt invidios/invidioasă de succesul sau de fericirea celorlalţi.
  • Să pot să supravieţuiesc nefericirilor mele.
  • Să îmi dau dreptul de a-mi schimba părerea după ce chibzuiesc.
  • Să dau dovadă de umor faţă de mine însumi.
  • Să spun ce am de spus, chiar dacă am trac.
  • Să trag învăţăminte din greşelile mele.
  • Să mă arăt în costum de baie chiar dacă corpul meu nu e perfect.
  • Să mă simt în regulă cu rănile din trecutul meu.
  • Să nu îmi fie teamă de viitor.
  • Să găsesc că sunt un/o tip(ă) bine, cu calităţile şi cu defectele sale.
  • Să simt că progresez şi că trag învăţăminte din viaţă.
  • Să mă accept aşa cum sunt astăzi, fără să renunţ totuşi să mă schimb mâine.
  • Şi, în sfârşit, să ajung să mă gândesc şi la altceva decât la mine …

 

Photo by John-Mark Kuznietsov on Unsplash

 

 

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram

Alte referințe

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *