Ne vindecă oare pandemia de miserupism?

Publicat in 15 martie 2020
Sursa foto: Pexels.com

 

De curând, am trecut de la epidemie la pandemie. Urmează starea de urgență. Ce condiții trebuie îndeplinite pentru ca o epidemie să se transforme în pandemie? Pandemia este declarată atunci când o boală pentru care oamenii nu au imunitate se răspândește pe un teritoriu care cuprinde mai multe țări, continente. În acest moment, coronavirus este prezent în 125 152 de țări. Există diferite resurse unde puteți vedea, în timp real, situația pentru fiecare țară în parte. Una ar fi aceasta, mai multe am atașat în acest articol și tot aici am sintetizat câteva informații.

Nu știu dacă ridicarea epidemiei la grad de pandemie îi va face pe cei care au luat coronavirusul în derâdere să își pună un semn de întrebare și să devină mai responsabili. Ce să vezi?! La modul general, ne cam lipsește simțul ăsta al responsabilității. Din șmecherie, miserupism, inconștiență, prostie și dorință de a fenta sistemul, nu declarăm că venim din zone de risc. La ce bun?! Numai lumea întreagă e afectată. Cum să te afecteze tocmai pe tine virusul ăsta?! “Decât” prin vreo minimum 5 căi posibile.

Oameni buni, cred că e cazul să ne trezim cu toții, să strângem rândurile și să acționăm în aceeași direcție. Ar fi bine să fie una responsabilă. Miserupismul nu-i cool deloc și cu atât mai puțin în vremurile astea.

Am văzut câțiva oameni care își dădeau cu părerea la intrarea în țară:

  1. Unul era pierdut în spațiu. Habar nu avea de măsurile luate în România. Întrebare: când pleci dintr-o zonă de risc ca Italia, nu te întrebi oare cum stau lucrurile pe traseu și/sau la destinație?!
  2. Una a zis că ea a declarat pe proprie răspundere că nu are coronavirus, că nu are febră și nu înțelege de ce este reținută la centrul de carantină. Fapt: dacă ești purtător al virusului asta nu înseamnă că simptomele le resimți din secunda 1. Se pot manifesta abia în ziua 12, de exemplu. Îți dă timp suficient să-i îmbolnăvești pe alții în jurul tău.
  3. Alta nu pricepea de ce este reținută la centrul de carantină dacă a declarat că se va izola de bună voie. Întrebare: te crede cineva pe cuvânt? De ce ar face-o?
  4. Alta era indignată de timpul de așteptare în vamă, nemulțumită de tot ce se putea, spunând ironică că vine de la lepră. Aici nicio întrebare nu-și mai are rostul. Poate își imaginau că, la intrarea în țară, îi va aștepta o cameră la vreun hotel de 5 stele și vreun platou argintat plin cu caviar.
  5. Altul, șmecher pursânge, cu agitație psiho-motrică (să nu zic altfel), tot la centrul de carantină, le spunea jandarmilor că o să le arate cine este el. Întrebare: contează pentru cineva cine este x sau y în vremurile astea? Da, în cazul în care are coronavirus. E singurul criteriu valabil!
  6. Alții au încercat șmecheria pe bani mai mulți. S-au plimbat prin nordul Italiei, în vacanță, pe vremea când Italia nu era toată în carantină și, să nu stea prea mult pe acasă, au zburat în sudul țării, iar de acolo în România. Ori alții au ajuns în România făcând ocolul prin alte țări. Li s-a cam rupt lor de COVID-19, proceduri, epidemie și tot tacâmul.

 

Nu știu dacă are vreun sens să mă mir de oamenii de mai sus când Ludovic Orban, premierul României (sau ce o fi, că situația lui e destul de incertă), face conferințe de presă pentru a anunța că intră în izolare. Cred că o video sau teleconferință, din confortul lui de acasă, ar fi transmis mesajul la fel de bine și fără vreun potențial virus.

 

De ce se întorc în țară toți oamenii ăștia?

Să nu ne tot ascundem după deget. Mulți se întorc pentru că și-au pierdut locurile de muncă, nimeni nu face angajări în perioada asta și undeva trebuie să trăiască. Alții se întorc pentru că muncesc la negru și nu au asigurare. Încerc să îi înțeleg, pentru că îmi dau seama cât de greu le este, dar nici măcar asta nu justifică inconștiența de care dau dovadă. Înțeleg foarte bine că unii s-au întors de nevoie, dar atunci să respecte regulile. Să facă ce li se spune! Să respecte izolarea, carantina și recomandările în vigoare. Și restul poate s-or întoarce din iubire pentru țară și pentru ai lor. Cum nu prea cred în povestea cu patriotismul în vremuri tulburi, mă simt datoare să menționez că nici iubirea și nici dorul de cei dragi nu justifică îmbolnăvirea lor. Nu cred că miserupismul mai funcționează când omul drag ție suferă, posibil din cauza ta. Am locuit și eu câțiva ani buni pe alte meleaguri și știu cum e cu dorul, dar știu că nu mi-aș fi pus niciodată în pericol părinții, socrii sau bunicii. 

 

Photo by bruce mars from Pexels

 

Vrem ca sistemul să le facă pe toate și noi să o ardem în miserupisme

Sistemul să facă, statul să dreagă. Să nu mă înțelegeți greșit! Nu spun că autoritățile fac totul ca la carte. Nu au făcut-o niciodată poate, dar e cât se poate de clar că se străduiesc. Și în rândul autorităților sunt oameni și oameni. Dar ghiciți ce? Degeaba autoritățile vor să implementeze măsuri și proceduri dacă noi, fiecare dintre noi, nu le respectăm și nu acționăm în aceeași direcție. La simț civic suntem cam pe nicăieri. Dacă, Doamne ferește, ajungem într-o situație deloc roz, ca a Italiei sau a Spaniei, atunci tot statul va fi de vină, că noi întotdeauna avem pe cine să dăm vina. Cum ar fi să fim responsabili și precauți? Respectarea recomandărilor sună prea în antiteză cu miserupismul, nu? Ei bine, cred că știm cu toții că nu avem chiar cel mai solid sistem de sănătate. Hai să nu-l supunem unor teste extreme.

Dacă cumva vreți să vă vindecați de miserupism, acum e vremea. Respectați recomandările. Rămâneți calmi, informați. Mall-ul e de vizitat altcândva. Copiii nu se scot în locurile de joacă și nici în parcuri, pentru că nu știm, în momentul de față, câți oameni sunt bolnavi cu adevărat. Lăsați caterinca și nu vă mai credeți invincibili. Lăsați bășcălia și faceți-le voi bunicilor cumpărăturile. Nu goliți rafturile magazinelor. Bateți-i la ușă bunicii de la 2. Poate i-ar prinde bine să-i luați o pâine. Fiți mai empatici, mai de ajutor, mai conformiști. Lăsați lupta cu sistemul pe o dată viitoare. Acum este despre noi toți, nu despre sistem. Ar trebui să tragem la aceeași căruță.

 

De ce să stăm pe acasă?

„Sunt bine! Nu am de ce să stau în casă!” Astăzi îți este bine, dar știi tu sigur că e toată lumea din jurul tău bine? Nu zice nimeni să nu faci o plimbare la pădure, de exemplu, ori să nu îți duci gunoiul, dar în perioada asta ar fi bine să nu frecventăm locurile aglomerate. De ce? Pentru simplul fapt să nu îi dăm virusului ocazia să se răspândescă și pentru ca sistemul medical să se poată ocupa de urgențe.

 

Să fim sănătoși, responsabili și cu capul pe umeri!

 

Cum este situația acolo unde sunteți voi? Ce măsuri de prevenție ați ales să vă luați? Ce gânduri aveți în această perioadă?

 

 

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.

Comments

  1. a zis

    In Timisoara, momentan, sunt cele mai multe cazuri vindecate. Ma bucur mult pentru acei oameni, de parcă ar fi câștigat echipa.mea preferată de fotbal :)) Sar în sus de bucurie la fiecare caz vindecat de pe Planeta. In schimb, trăiesc cu frica de a nu contacta cumva virusul, eu si sotul în același timp. Ce s-ar intampla atunci cu fetita noastră?Noi ne-am izolat de cand au aparut primele cazuri în țară dar sotul trebuie sa mai meargă la cumpărături. E un stres cumplit. Abia mai pot sa dorm.

    • admin a zis

      E greu de gestionat toata situatia asta! Eu asta simt acum, din punctul meu de vedere, dar ma straduiesc sa vad toate punctele pozitive, sa ma incarc pozitiv.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *