Mamele şi extremele

Publicat in 7 august 2018
Photo by Becca Tapert on Unsplash

 

 

Nu este un secret pentru nimeni că trăim în secolul vitezei şi al informaţiei. Ne petrecem mult timp online şi suntem bombardaţi cu informaţii de tot felul. Dacă acum câteva decenii informaţia era binevenită, astăzi este necesară, dar dificil de triat. Ne batem cu pumnul în piept că ne exprimăm liber, dar până unde merge această exprimare, cum o folosim în mod pozitiv şi ce aduce ea bun în comunitatea noastră? Nu vreau să ţin o teorie despre cum ar trebui să filtrăm informaţiile, în ce surse să ne încredem, însă vreau să atrag atenţia asupra unor aspecte care fac mai mult rău decât bine.

Ştiţi deja că există nenumărate bloguri şi grupuri constituite în jurul unor ideologii. Nimic rău până aici. Fiecare avem nevoia de apartenenţă, de a aparţine unui grup, de a ne exprima liber viziunile, ideile şi credinţele. Nimici rău nici în asta. Problema este că unele comunităţi riscă să se transforme în adevărate secte. Acestea au câte unul sau mai mulţi guru extrem de manipulatori, oameni care le ştiu pe toate, persoane care taie şi spânzură dacă gândirile noastre nu se aliniază cu ale lor la unison. Atunci când informaţia este multă şi văzută doar dintr-o singură parte a problemei, lucrurile pot duce destul de repede şi pe nesimţite spre fanatism, spre extremism. Dacă ne considerăm oameni care se exprimă liber, putem măsură dacă suntem sub influenţa unei ideologii extreme sau nu. Adică, devenind un membru al unei comunităţi, atunci când ne este expusă ideologia acesteia, trebuie să observăm dacă avem dreptul să o acceptăm sau nu, dacă o putem comenta, argumenta ori trebuie să o luăm de bună, pe de-a-ntregul şi ni se spune clar că greşim dacă refuzăm să credem în ideile expuse. Libera exprimare este cheia. Nimeni nu ar trebui să ne impună ce să facem, cum să gândim ori cum să acţionăm. Suntem diferiţi, cu bagaje multe şi de toate felurile, cu experienţe distincte.

Inevitabil, de 3 ani, de când sunt mamă, activez pe grupuri de profil şi am avut tangenţe cu diferite concepte care se învârt în jurul vieţii de părinte. Mă întristează când văd că mamele sunt împărţite în tabere în loc să fie unite şi empatice, când îşi susţin atât de mult viziunea încât ajung să-i rănească pe ceilalţi, când nu ştiu să asculte ori să lase puţin loc pentru înţelegere. Şi cred că ştiţi deja la ce mă refer.

 

Mama care alăptează vs. mama care îşi hrăneşte copilul cu lapte praf

 

Susţin alăptarea şi, la mai bine de un an de la înţărcare, cred că laptele matern este ceea ce poate primi mai bun un copil încă de la naştere. Dar asta nu înseamnă că pun la colţ mamele care nu alăptează, care, prin natura conjuncturii ori din proprie dorinţă, au ales să-şi hrănească micuţii cu lapte praf. Acest lucru nu le face mai puţin mame, cu mai puţine drepturi şi nu mă face nici pe mine să fiu mama perfectă. Da, mi-ar plăcea să existe un număr mai mare de mame care să conştientizeze importanţa şi beneficiile laptelui matern, să înţeleagă care le sunt piedicile de-a lungul alăptării şi să lupte mai mult pentru alăptare atâta timp cât acest lucru nu le prejudiciază pe ele ca oameni. Adică, dacă eşti la pământ, terminată, nu mai lupta până la distrugere, pentru că maternitatea nu este despre sacrificiu. Copiii au nevoie de mame sănătoase din toate punctele de vedere.

 

Photo by Jordan Whitt on Unsplash

 

Mama care naşte natural vs. mama care naşte prin cezariană

 

Trebuie să o recunoaştem: în România, cezariana este o modă. Aici nu învinuiesc în primul rând viitorele mame, ci sistemul medical, mai exact medicii. Ei sunt cei care au făcut ca cezarienele să fie o modă şi au făcut-o, în mare parte, pentru comoditatea lor, nu pentru binele femeii. Susţin naşterea naturală, deşi am avut una cu peripeţii şi aş alege-o din nou dacă aş naşte pentru a doua oară. Asta nu mă face să privesc femeia care a născut prin cezariană ca fiind o mamă denaturată. Este la fel de mamă ca şi mine. Da, mi-aş dori ca femeile să înţeleagă ce înseamnă ambele naşteri, care sunt avantajele şi dezavantajele în ambele cazuri şi nu să opteze pentru cezariană de frică. Bineînţeles, trebuie să înţelegem că există situaţii în care cezariana este o necesitate.

 

Mama care vaccinează vs. mama antivaccinare

 

Acest subiect este extrem de sensibil. Dacă, în primele 2 cazuri, alegerile vizau doar mama şi copilul, aici consecinţele se extind către comunitate. Eu am vaccinat şi, cel mai probabil, voi vaccina în continuare. Decizia mea nu este luată în direcţia curentului, ci informată şi asumată. Sunt omul care are nevoie de ştiinţă, de dovezi ştiinţifice şi oficiale. Şi nu doar de una. Dacă mai sus vorbeam de comunităţi care tind să devină secte, cred că părinţii care nu vaccinează pot ajunge, cu uşurinţă, să facă parte din una. Vă explic şi de ce. Acum câteva zile, o cititoare a blogului era uimită cum pot avea grijă de alimentaţia fetiţei mele dar, totodată, să o otrăvesc vaccinând-o. În acord cu ceea ce spuneam la începutul articolului, mi s-a spus clar că decizia mea este una greşită, că viziunea ei este cea corectă. Eu nu funcţionez astfel. Încerc să te înţeleg, nu vreau să te conving de nimic (ar fi o bătălie piedută în mare parte din cazuri), dar nu încerca nici tu să îmi impui viziunea ta şi, cu atât mai mult, nu mi-o prezenta ca fiind cea corectă.

 

Şi tabere ar mai fi: mamele care dorm cu copiii vs. mamele ai căror copii dorm în pătuţ/în altă cameră, mama care a optat pentru autodiversificare vs. mama care a optat pentru diversificarea clasică, adeptele mâncărurilor tradiţionale vs. mamele vegane, mamele care le fac fetiţelor găuri în urechi încă de la naştere vs. mamele care nu fac acest lucru, etc. Mai am o grămadă de exemple. Cum spuneam, alegerile ne aparţin fiecăreia dintre noi, dar să fie asumate, informate. Este absolut normal să ne susţinem punctul de vedere, lucrurile în care credem, dar nu dăm cel mai bun exemplu prin agresivitate, atitudine categorică şi viziune obtuză. Şi nu uităţi că, atunci când activaţi pe facebook, mai contează şi cum ne exprimăm. Cuvintele scrise pot fi interpretabile. Gândiţi-vă dacă ceea ce spuneţi ajută pe cineva, dacă îl fac pe celălalt să se simtă bine sau să îşi pună anumite cunoştinţe sub semnul întrebării, dacă aveţi o atitudine politicoasă sau una agresivă indiferent de subiect. Îmi doresc să văd mai multă empatie, bunătate, bun simţ, unitate şi înţelegere în rândul mamelor.

 

 

 

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram

Comentarii

  1. Florina a zis

    E amuzant de la un punct incolo… Uite eu am nascut primul copil natural, cu un travaliu luuung si greu, că nu se dilata colul si fara epidurala pe deasupra. Apoi l-am nascut pe al doilea prin cezariana, desi medicul imi spusese ca sunt sanse sa nasc tot natural, dupa ce tot el mi-a zis la inceputul sarcinii ca nu am nicio sansa sa nasc natural din cauza unei complicatii care in luna a 5-a a disparut ca prin minune 🙂 Am ambele experiente si ambele alegeri le-am facut CONSTIENT si cu discernamant, asta ce inseamna ca am fost mama eriona la prima nastere si denaturata la a doua sau ca sunt diferente intre copii? Cine are timp sa judece o face pentru ca… are timp, cum spuneam. Eu n-am nicio treaba cu nimeni pentru ca fiecare femeie isi stie limitele si situatia de acasa, unele suporta durerea, altele nu, unele au ajutoare, altele nu… atata timp cat e sanatos copilul, e perfect.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *