Cele mai triste scene din vacanță

Publicat in 22 august 2018
Photo by Dan Gold on Unsplash

 

Am avut o vacanță frumoasă, relaxantă și fără peripeții. Inevitabil, când suntem relaxați, cu timp, ni se întâmplă să observăm mai multe lucruri decât de obicei. Sau poate că lucrurile care ne deranjează și sunt departe de firescul nostru sunt cele care ne sar în ochi cel mai repede. Rețin 3 astfel de scene din vacanță. Toate 3 triste, dar fiecare ilustrează atât de bine societatea în care trăim.

 

Copilul pierdut pe telefon

 

Eram pe plajă. Copiii se bălăceau în mare cu ceilalți părinți. Eu am rămas singură pentru o vreme. Am profitat să citesc. Lângă mine era un băiețel de vreo 7-8 ani, cu telefonul în mână. A butonat cel puțin o oră și jumătate. În timpul ăsta, am citit, am făcut o baie în mare, am sărit peste valuri, ne-am jucat în nisip și ne-am adunat lucrurile să ne retragem în camera de hotel. Copilul era neclintit la plecarea noastră. Încă era fixat cu ochii în telefon. De ce să aibă un copil nevoie de telefon la mare, pe plajă, în locul ăsta în care ar fi atâtea de făcut şi atâtea jocuri de descoperit?!

Și nu a fost singurul caz. Mulți mâncau cu tableta sau cu telefonul pentru ca părinții să fie liniștiți. Încerc să-i înțeleg şi pe ei, pe părinţi. Erau în concediu. Nu o spun ca să mă laud, dar nu am avut nevoie de telefon nici măcar 5 minute în toată vacanţa noastră. Poate că am avut un avantaj că am fost în gașcă mai mare ori că ne-am ţinut de obișnuința de acasă. În schimb, în caz de nevoie, am avut un joc de la Quercetti, pe care l-am tot plimbat după noi. Vă voi povesti despre el într-un articol viitor.

 

 

Îndopatul obezului în fața tabletei

 

Am intrat în restaurant, la micul dejun. Fiind 12 oameni, cu tot cu copii, vânam mesele mari ca să putem mânca împreună. Noi 3 am ajuns primii. Scena de lângă masa noastră mi-a atras atenţia. La masa alăturată erau 2 băieți cu vârste între 6 și 10 ani și 3 adulți, presupun că părinții și bunica băieţilor. Cel mic servea cartofi prăjiți cu maioneză, iar cel mare pancakes cu ciocolată sau, mai bine zis, ciocolată cu pancakes. Să nu aruncăm cu pietre și să nu spunem din start că sunt preparate nepotrivite. Să fim îngăduitori și să presupunem că au fost excepțiile din vacanță, deși mă îndoiesc. Problema era că băiatul cel mare era obez. Atât de gras încât nu i se vedea gâtul și cel puțin 3 rânduri de burți i se revărsau peste pantaloni. Era genul acela de copil șocant de gras. Cu toate acestea, părinții, deloc trași prin inel nici ei, au considerat că este inspirat ca odrasla să mânânce pancakes cu nesimțit de multă ciocolată, să îi pregătească pentru finalul mesei nu unul, ci 2 pahare de suc și să le bage fraților în ochi ecranul tabletei. Copiii erau hipnotizați. Creierul le era amorțit încă de la prima oră a dimineții. Nu mai reușea să capteze gusturi, cantități ori alte mesaje. Trist e puțin spus! Protecția copilului ar trebui să se sesizeze și în caz de îndopare, așa cum o fac în cazul părinților care își obligă copiii să fumeze și nu glumesc deloc când spun asta. Ne urmează niște generații tare bolnave.

 

Fiecare în treaba lui: mama cu selfie-ul, copilul cu înecul și lumea cu nepăsarea

 

Pe doamna de care urmează să vă povestesc am remarcat-o pe plajă. Avea un corp perfect, buze pline, păr lung, piele cafenie, un costum de baie care atrăgea privirile, unghii lungi și ochelari mari de soare. După ea venea copilul. Un băiețel de vreo 6-7 ani. La prima vedere, n-ai fi zis că sunt mama și copilul. Nu știu dacă din cauza felului în care arăta ea (și să nu mă înțelegeți greșit, pentru că apreciez femeile frumoase, mamele care se îngrijesc) ori datorită distanței dintre ei doi.

Eram în piscină. Eram 4 adulți, 2 înotau și 2 se jucau cu 4 dintre copiii din gaşcă. Fetiţa mea era într-o bărcuță și ceilalți 3 copii erau atârnați de ea. Râdeau toți 4 de-i molipseau pe ceilalți cu veselia lor. La un moment dat, o zăresc pe doamna de care vă povesteam. Căuta cadrul perfect pentru cel mai bun selfie. La nici 5 minute de când o surprind pe respectiva, în celălalt capăt al piscinei, aud un copil care dădea impresia că cere ajutor într-o limbă care îmi era necunoscută. Era băiatul respectivei, la un pas de înec. Şi-a pierdut colacul şi s-a văzut complet singur, neajutorat. Un domn durduliu, dar cu prezenţă de spirit, a sărit în piscină şi l-a scos din apă. Era speriat, dar era bine, în viaţă. De pe margine, înainte ca băiatul să fie salvat, 2 doamne se uitau la el. Mi se pare halucinant să te uiţi şi să nu reacţionezi nicicum. O altă doamnă, româncă, se plimba cu salteaua pe luciul apei. A considerat că este suficient să îi împingă copilului colacul. Din păcate, colacul era prea înalt şi copilul prea speriat ca să se poată prindă de el. Salvamarii nu au intervenit la timp, mama era în plină şedinţă foto departe de copil, noi ne îndreptam spre el, din direcţia mamei, şi am observat toate aceste detalii ca şi cum ar fi fost scene dintr-un film puse pe slow motion. Când mama a ajuns la copil, nu a găsit nimic mai bun de făcut decât să îl certe. Şi el încerca să îi explice. Şi ea îl certa în continuare. Şi mie mi se părea că asist la un film prost, în care oamenii şi-au pierdut instinctele, umanitatea, în care pun preţ pe propria persoană şi cam atât. Mi s-a rupt sufletul pentru copilul ăla şi m-aş fi dus să-l iau în braţe.

 

Ne-am stricat de cap. Asta-i concluzia la care ajung. Ne-a stricat viteza, egoismul, nepăsarea, lipsa de empatie … nici nu ştiu exact. Cert este că trăim vremuri sumbre. Suntem actorii unor scene contrare firescului, instinctului.

 

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.

Comments

  1. Irina C. a zis

    Ai mare dreptate. Si noi am fost o saptamana in Romania, in vacanta si am fost socata sa vad cum mamele, moderne si educate isi cresc , “educa” copiii. Cu youtube, zahar si cu cate o “palma educativa ”. Si ma refer aici la copii pana in 2 ani sau pe-acolo (mai trist de atat nu se poate!), in conditiile in care, mamele stau acasa in Romania 2 ani pentru crestere copil si sunt platite pentru asta. Atat de suparata am venit din Romania …:( mi-a luat o saptamana sa revin la normal cu moralul si cu somnul de noapte.

    • admin a zis

      Eu nu aş generaliza. Să ştii că am văzut şi în Occident astfel de mame moderne. Şi pe mine mă răscolesc scenele astea şi mă întreb de multe ori ce au unele în cap. Încerc foarte mult să nu judec, dar uneori nu îmi iese.

  2. a zis

    Nu putem salva pe altii Ddar ne ai dat suficiente motive sa luam actiune in viata proprie.

    P.s. sunt ciudata familiei ce nu a luat copilului telefon desi are 10ani. Mai nasol e ca rudele pun presiune pe mine, fix in fata copilului.

    • admin a zis

      Nu-i putem salva pe alţii, dar putem învăţa din ceea ce vedem în jurul nostru.
      Personal, mi se pare aiurea ca cineva din exterior să pună presiune pe tine să faci într-un fel sau altul cu propriul tău copil, indiferent de natura subiectului. Pe deasupra, şi de faţă cu copilul.

  3. Nicoleta a zis

    Si eu am observat tot scene d-astea in vacanta la mare: mancatul cu tableta&telefon, copii in soare in mijlocul zilei, copii obezi ce mancau cascaval pane si paine cu nutella la micul-dejun. Si iti spun cu mana pe inima ca as vrea sa nu le mai observ. Pentru ca ma intristeaza la maxim si ma fac sa simt o neputinta greu de suportat.

    • admin a zis

      Ştii, poate aş putea înţelege mâncatul cu telefonul în faţă ca măsură excepţională, dar nu atunci când un copil are probleme grave de greutate. Şi cum spui, aş prefera să nu văd lucrurile astea, pentru că mă simt neputincioasă. 🙁

  4. Ionescu a zis

    Buna Flavia! Te citesc de mai mult de un an, intru la tine pe blog din când în când căutând rețete pt fetița mea de doi ani, însă postarea asta m a întristat foarte tare. De ce?! Pt că judeci și nici ție nu ți place când cineva judeca vreun articol de al tau sau cu siguranță nici ție nu ți ar placea sa fii subiectul unei postări pe alt blog. De fapt tu ce ai făcut, ai stat și ai analizat ce fac alții în loc să fii prezenta langa ai tai, eu așa înțeleg, deci as putea și eu să te judec pe tine, că în loc să te uiți la cum mănâncă fata ta sau sa te uiți în farfuria ta, ai stat și i ai analizat pe alții. In fine. Voiam să îți mai spun că noi am fost la bulgari, la sol palace nessebar, unde te puteai înțelege foarte ușor cu toată lumea în engleză, la activitățile pt copii aveau personal care vorbeau în toate limbile întâlnite pe acolo, rusă franceza poloneză engleză, plus bulgară, si foarte frumoasa curtea hotelului, seara nici nu mai este nevoie să ieși în stațiune, e o stațiune in sine curtea, cu tot ce ai nevoie pt copii.

    • admin a zis

      Bună, Adriana!

      Îmi pare rău că postarea mea te-a întristat. Sunt multe situaţii despre care am scris, pe care le-am văzut şi am încercat să nu le judec. Nu, nu am stat să analizez aşa cum ai concluzionat, am profitat de timpul cu ai mei, dar unele lucruri, care se întâmplă lângă noi, sunt mult prea evidente ca să le ignorăm. Lucru valabil şi în aceste 3 cazuri. Nu mă voi justtifica de ce am abordat subiectul. Nu am pentru ce. Sunt sigură că şi tu observi ce se petrece în jurul tău.

      Îţi mulţumesc pentru recomandare. Deocamdată nu luăm Bulgaria în considerare pentru o viitoare vacanţă, dar păstrez recomandarea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *