Ce am ales să îi spunem copilului despre Moş Crăciun

Publicat in 13 decembrie 2017
Photo by Mike Arney on Unsplash

 

Vă invit să faceţi o călătorie în timp. Ce a însemnat Moş Crăciun în copilăria voastră? Ce v-au spus părinţii voştri despre el? Cum aţi aflat că Moşul nu există şi cum v-aţi simţit în acel moment? După ce răspundeţi la aceste întrebări, în funcţie de experienţa voastră personală, puteţi decide ce să-i spuneţi copilului vostru despre Moş Crăciun.

În rândul părinţilor există două tabere: cei care le spun copiilor că Moş Crăciun există şi cei care le spun că nu există. De cele mai multe ori, primii se bazează pe experienţa lor personală, pe magia pe care le-o aducea Crăciunul şi cum aceasta le-a înfrumuseţat copilăria. Cei din cea de-a doua tabără merg pe principiul că nu vor să-şi mintă copilul în nicio circumstanţă şi nu vor să-şi asume niciun fel de dezamăgire a copilului, cu atât mai puţin să le-o cauzeze. Cine procedează corect şi cine greşeşte? Nu există studii în această privinţă ori vreun adevăr absolut şi, cu siguranţă, fiecare tabără are dreptatea ei.

 

La noi în casă Moş Crăciun există!

 

În familia noastră Moş Crăciun există şi a existat şi atunci când eu eram copil. Pentru mine, Moş Crăciun era personajul cel mai bun şi mai darnic, cel care îmi stârnea emoţii şi mă făcea să cred în magia din jurul Crăciunului. Ai mei au întreţinut această poveste cât de bine au putut. L-au invitat la noi acasă, băteau în masă fix când el bătea cu toiagul în uşă ori când deschidea geamul să-mi lase cadourile sub brad. Nu vă spun câte sentimente mă cuprindeau când Moşul ne trecea pragul. Când Moş Crăciun pleca, îmi arătau cum zboară sania cu renii printre stele. Mă chinuiam să o văd de fiecare dată şi cred că am şi zărit-o de câteva ori. 🙂 Crăciunul copilăriei mele nu era doar despre Moş Crăciun. Era despre colinde cântate în familie şi prin vecini, despre Naşterea Domnului, despre lucruri dăruite celor nevoiaşi, despre bucate gătite cu drag şi servite alături de oamenii dragi sufletului nostru.

Aleg ca Moş Crăciun să existe, dar nu vreau ca sărbătoarea Crăciunului să fie despre copleşirea copilului cu cadouri ori despre concentrarea ei pe personajul Moş Crăciun. Aleg să îi explic fetiţei mele semnificaţia sărbătorii, pe înţelesul ei, cât se poate. Aleg ca sărbătoarea Crăciunului să fie despre bunătate, dăruire, recunoştinţă, momente în familie şi preţuire. Mi-am promis că voi creşte un copil empatic, care va şti să dăruiască, să preţuiască şi să fie recunoscător. Îmi veţi spune că merg prea departe, pentru că sunt concepte abstracte pentru un copil de nici 3 ani şi aveţi dreptate, dar asta nu înseamnă că nu vorbim despre ele sau nu îi oferim exemple. Aşa vreau să ne fie Crăciunurile. Şi mai vreau ca Moş Crăciun să vină cu magie şi emoţie, fix aşa cum l-am perceput eu în copilărie. Ne-am propus să găsim o variantă de mijloc şi să îi explicăm Antoniei că de Crăciun suntem şi noi ajutoarele Moşului. Ne arătăm iubirea prin fapte şi prin darurile simbolice oferite celor dragi. Antonia va şti că bunicii, străbunicii şi ceilalţi oameni dragi din familie primesc cadouri din partea noastră, daruri pe care le cumpărăm şi le pregătim împreună. Moş Crăciun se ocupă de cadourile copiilor.

Nu aş putea să neg existenţa lui Moş Crăciun când, în luna decembrie, el este prezent peste tot: la televizor (deşi nu-l deschidem), în magazine, la radio, pe haine, pe pungile de cumpărături, în autobuze, pe stradă, etc. Copiii au nevoie de magie şi de personaje imaginare. De fapt, la această vârstă, confundă imaginarul cu realitatea. Până la urmă, toate jocurile şi personajele simbolice (îi dăm bebeluşului din plastic de mâncare, personajele care se transformă în prinţese sau în supereroi) contribuie la dezvoltarea copiilor şi îi ajută să-şi dezvolte noi abilităţi.

 

Photo by Ben White on Unsplash

 

Când le spunem copiilor că Moş Crăciun nu există? 

Noi ne asumăm o posibilă viitoare decepţie pe care fetiţa noastră o va avea atunci când va afla că Moş Crăciun nu există. De fapt, va şti că el există prin fiecare dintre noi. Sunt sigură că decepţia va păli în faţa amintirilor de nepreţuit pe care i le vom crea. Nu cred că îşi va pierde orice urmă de încredere în noi, pentru că am lăsat-o să creadă şi am întreţinut povestea cu Moş Crăciun. Psihologii recomandă să le spunem copiilor cât mai târziu că Moş Crăciun nu există. Unii dintre ei au cercetat efectele minciunilor şi consideră că „minciuna Moş Crăciun” nu are un efect devastator asupra copiilor. Şi mai mult decât atât, o aseamănă cu minciunile nevinovate pe care le spunem inconştient celor mici. Puteţi citi aici mai multe despre acest subiect.

După dezvăluirea adevărului, psihologii ne sfătuiesc să întreţinem obiceiul de a dărui de Crăciun chiar dacă nu mai este Moşul cel care aduce cadourile, să privilegiem acelaşi cadru şi spirit magic al sărbătorilor de iarnă. Am găsit zilele trecute un video interesant despre cum face o mamă tranziţia copilului de la cel care primeşte daruri de la Moş Crăciun la cel care dăruieşte, copilul transformându-se el însuşi în Moş Crăciun. În acest fel, mama consideră că Moşul nu este o minciună care este descoperită, ci face parte dintr-o serie de fapte bune. Întreaga poveste o găsiţi aici.

 

Moş Crăciun nu este o monedă de schimb! 

 

Dacă la începutul articolului vă spuneam că părinţii se împart în două tabere şi fiecare are dreptatea ei, dar nimeni nu a putut demonstra care tabără procedează 100% în beneficiul copilului, vă spun că există şi părinţi pentru care Moş Crăciun este o monedă de schimb, invocat adesea ca pedeapsă sau ca recompensă. Aşa cum am mai scris, pedepsele şi recompensele nu aduc nimic bun, ci anulează motivaţia intrinsecă, diminuează performanţa, blochează creativitatea, generează obişnuinţă şi favorizează gândirea pe termen scurt. Gândiţi-vă ce se întâmplă în sufletul copilului vostru atunci când îi spuneţi: „Dacă nu eşti cuminte, nu vine Moşul”, „Vine Moşul numai dacă faci X lucru”, „Moşul nu vine la copiii răi/obraznici/neascultători, etc.”. Din start îi puneţi copilului vostru o etichetă care îi poate rămâne în suflet mult mai mult decât a durat pentru voi rostirea cuvintelor. Eticheta pusă va rupe magia sărbătorii şi toate lucrurile bune pe care aceasta ar trebui să le aducă. Crăciunul nu este despre copii care stau ca sfinţii pe pereţi pentru că aşa îşi doresc cei mari. Crăciunul nu este despre copii răi şi buni. Crăciunul este despre dăruire, recunoştinţă şi bunătate. Asta ar trebui să le transmitem copiilor noştri.

 

Indiferent dacă la voi vine sau nu Moşul, vă doresc să vă bucuraţi de sărbătorile de iarnă, să le aveţi aşa cum vi le doriţi şi fiţi mai buni mâine decât astăzi şi anul viitor decât în acest an.

 

 

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, vă invit să le distribuiţi la prieteni şi să daţi like paginii de Facebook şi/sau să vă abonaţi la newsletter-ul blogului. Pentru un plus de inspiraţie, încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.

 

Surse foto: (1,2) Unsplash

Comentarii

  1. Cristina a zis

    Eu sunt in tabara ta! Asteptam Craciunul si, bineinteles, pe Mos Craciun cu multa emotie, nerabdare si fericire. Copii mei, desi sunt mici(2 ani si 8 luni, respectiv 8 luni) cred, ca simt magia Craciunului prin simplul fapt ca.i bradul cu multe luminite(ceea ce.i bucura enorm), daruirea si primirea de cadouri. Craciun fericit!

  2. a zis

    Si la noi exista Mos Craciun. Eu chiar cred in el 🙂 Si, asa cum spui si tu, in familia noastra Craciunul e despre „nasterea lui bebe Isus. Colindele vechi romanesti – Slava Domnului pentru Hrusca! – ne ajuta la intregirea povestii.

    Sa aveti Craciun frumos si tihnit!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *