Ce alegeri si compromisuri facem atunci cand copilul este in colectivitate (la cresa in cazul nostru)?

Publicat in 15 mai 2016

compromisuri la cresa

 

V-am povestit ca Antonia a inceput cresa si v-am descris cum a fost adaptarea. Pana aici toate au fost mai mult sau mai putin bune si frumoase, insa ce ne facem cand trebuie sa facem anumite alegeri, cand altele se impun si cand, inevitabil, ajungem la un sir de compromisuri? Cand spunem „da” si cand ne impunem cu un „nu” sanatos? Cand (putem?!) mustrului educatoarele? Dileme, dileme si iar dileme …

1. Alimentatia

Stiti deja ca alimentatia copilului meu imi este pe primul loc pe lista prioritatilor. Startul alimentar este foarte important in viata unui copil. Stiu ca nu o pot feri in totalitate si pentru totdeauna de combinatii mai putin sanatoase, de zahar si asa mai departe, insa fac tot ce imi sta in putinta.

V-am povestit ca Antonia merge la cresa doar 3 ore pe zi. Mananca masa de fructe acolo si masa de pranz acasa. Chiar daca platesc tariful pentru 6 ore (atat este considerat part-time), prefer sa stiu ce mananca. De vreo doua saptamani am hotarat sa o las o zi pe saptamana pana la ora 13:00. Asta inseamna ca mananca pranzul la cresa. E un compromis care il fac pentru integrarea si dezvoltarea ei. De la 1 an si ceva copiii stau toti la masa (masa si scaune adaptate inaltimii lor) si invata sa manance impreuna.

Problema spinoasa: meniul! Sa va explic cum arata un meniu saptamanal pentru cei mici (sub 2 ani). Nu e catastrofal, dar nici nu e (nici pe departe) cel mai indicat meniu pentru un bebelus:

Micul dejun (considerat gustare/ pe la 9:00-9:15): unul sau doua fructe de sezon. Niciodata nu sunt specificate fructele pe meniu, insa eu intreb de cate ori o iau de la cresa. Se pare ca Antonia mananca cel mai bine fructele.

Pranz (la 11:30-12:00) – am luat ca exemplu saptamana 22-26 februarie (asta o aveam pozata):

Luni – Carne de vita cu gris si telina/ Compot de mere cu banane

Marti – Merluciu cu cartofi si spanac/ Compot de mere cu pere

Miercuri – Carne de vaca cu paste si broccoli/ Compot de mere

Joi – Carne de curcan cu cartofi si dovleac/ Compot de mere cu pere si banane

Vineri – Somon cu gris si mazare/ Compot de mere cu pere si banane

Am intrebat-o pe directoare de ce se tot repeta grisul in meniu si ce rol are. Mi-a spus ca meniul este conceput de nutritionista cresei. Mi-am permis sa ii spun ca ma indoiesc de competentele nutritionistei ori dansa isi doreste sa umfle burti si sa ingreuneze digestii.

Sa nu mai mentionez ca nu sunt de acord cu desertul dupa mancare.

Gustare (la 16:00) – in saptamana care am dat-o ca exemplu, gustarea zilnica a fost iaurt cu compot de fructe. (?!?)

 

Stiu ca se poate si mai rau, mult mai rau, dar imi vine greu a crede ca meniul este conceput de un specialist in nutritie.

 

 

2. Igiena dupa „treburile” din pampers

Igiena copilului (si nu numai) o consider foarte importanta. Pentru fetita mea, apa si sapunul (adaptat) sunt sfinte. Folosesc servetele umede (am folosit un pachet in 6 luni) doar daca suntem plecati undeva si nu am posibilitatea sa o spal. Bineinteles, la cresa am intrebat cum procedeaza din acest punct de vedere. Am avut 2 variante: prima erau servetelele umede si a doua consta in curatarea cu discuri din bumbac imbibate cu lotiune de corp. Am cerut sa vad lotiunea respectiva si am preferat sa o evit pentru ca este vorba de o lotiune simpla, ordinara, nici macar adaptata pentru bebelusi. Am facut un compromis cu mine insami si am optat pentru servetele umede bio (mai bune decat lotiunea!).

3. Mucii si plansul

Urasc sa vad copii cu mucii pana in gura! Sunt mereu atenta ca fetita mea sa aiba nasul curat atat la exterior, cat si in interior. Pana la urma, e vorba de sanatatea ei. S-a intamplat destul de des sa o iau de la cresa cu muci uscati pe la nas sau cu cate o scoarta intarita pe obraz. Evident ca nu isi bate nimeni capul sa o curete, doar in cazul in care nu poate respira cum trebuie. Am batut apropouri, insa nici nu ma pot lega de fiecare lucru (oricum educatoarele ma vad cu cateva tigle lipsa … cred).

Nu am lasat-o pe Antonia sa planga niciodata. Mi se rupe sufletul sa o aud plangand. La cresa mi s-a explicat ca vor fi momente in care va plange, in special la culcare. In perioada de adaptare, o leganau inainte de somn, insa apoi a urmat acelasi ritual ca ceilalti copii: este pusa in patut sa adoarma singura. Mi s-a explicat ca nu o lasa nimeni sa planga pana la epuizare, ci plange 3-4 minute maxim, cineva o linisteste, apoi o lasa singura din nou (adica, cu ceilalti copii, insa in patutul ei). Tot ritualul asta dureaza pana la 15 minute. Daca nu vrea sa adoarma, atunci o iau din patut si se joaca cu ea. In primele zile se lasa cu plansete la plecare, cu plansete la revedere, cu plansete la somn. Acum nu mai plange dimineata cand o las, ci imi face cu mana. Cand merg sa o iau imi zambeste, dar fara lacrimi de crocodil. In unele zile, adoarme singura, linistita, iar in altele protesteaza vehement pana e luata din patut. Cum imi dau seama daca a plans? In general, dupa intinderea si volumul mucilor uscati (daca pot tine loc de indicator obiectiv).

Nici acum nu sunt pe deplin linistita. Si acum ma gandesc daca plange, daca ii e bine si imi fac o groaza de ganduri. Am facut inca un compromis cu mine insami, dar ma linisteste cand o vad ca dimineata merge in bratele educatoarelor, le zambeste cand intram pe usa si se apuca de povestit pe limba ei. Surprinzator, la cresa adoarme singura, chiar si fara maraieli. Acasa e alta poveste.

4. Plimbarile si joaca afara

Daca este vreme frumoasa, cei mici sunt scosi la plimbare cu caruciorul sau sunt lasati in curtea cresei, pe iarba. Nu imi doresc un copil crescut intr-un glob de cristal si nici infofolit de abia sa i se vada ochii, dar aici „caleala” are alta definitie decat a mea. Va dau exemple:

  • Afara erau vreo 2-3 grade cu soare. Am ajuns sa o iau de la cresa si inca nu era venita de la plimbare. Cand am vazut-o in carucior am inghetat (eu!). Era in egarii cu care sta, de obicei, prin casa/la cresa, ridicati de gambele ii fluturau in vant, in sosete si cu gatul/pieptul gol. Asta in conditiile in care la cresa are strampi, sosete groase/botosei, esarfa. Le-am rugat frumos sa nu o mai scoata asa de dezbracata ca o fi soare, dar temperatura nu-i de primavara.
  • De cum da soarele copiii sunt lasati in curtea cresei, pe iarba. Totusi, nu vad ca pamantul sa fie foarte uscat (intr-o tara unde ploua, ploua si iar ploua) si cu o temperatura potrivita la 3-4 grade. Am facut un compromis si am tacut in privinta asta. Am luat-o ca pe ceva normal, exact cum imi era expusa activitatea de catre directoare.

Bunnn … dar nu stiti patania cea mai recenta! Fiica mea aduna tot ce gaseste pe jos si baga in gura cu intentia sa manance (nu sufera de foame … credeti-ma!). In curtea cresei a gasit un con si l-a bagat in gura. Educatoarea era langa ea si i l-a luat, dar o bucata s-a desprins si Antonia a incercat sa o inghita. A inceput sa se sufoce, educatoarea a luat copila, a fugit cu ea la directoare si, in cele din urma, dupa mai multe manevre, a reusit sa scuipe bucata de con si si-a revenit. S-a speriat si Antonia, si doamnele si eu cand am aflat! Dar totul e bine cand se termina cu bine.

 5. Situatiile exceptionale (de exemplu, zilele de nastere)

La cresa se sarbatoreste ziua fiecarui copil. Parintii pot aduce tort si, se pare, exista un obicei conform caruia sarbatoritul ofera cadouri celorlalti copii. Nimic iesit din comun pana aici. Antonia a prins si ea 2 aniversari. Va dau cateva detalii din care sunt sigura ca imi veti intelege punctul de vedere:

Prima zi de nastere a fost a unei fetite care implinea 2 ani. M-a intrebat directoarea daca ii poate da Antoniei tort. Am strambat din nas, dar apoi am inteles ca nu o pot face sa fie diferita in ochii celorlalti. Copiii mai mari pricep mai multe decat cei mici si nu vreau sa fie data la o parte, ci vreau sa fie perfect integrata pe cand va sta 8 ore la cresa. Tortul era facut de mama fetitei. Era, mai degraba, un chec cu iaurt si pere … si putin zahar … si un pic de praf de copt, deci le-am introdus si pe astea doua ca asa a fost sa fie. A mancat o bucata cam cat degetul mare si i-a placut (este oare ceva sa nu manance?!). Cadoul a fost o carticica cu imagini si o poveste si, tineti-va bine, doua pungulite de jeleuri Haribo si un suculet de la Hipp (kiwi cu nu stiu ce). Haribo la 1-2 ani?! Adica, zahar, cu zahar, cu aditivi si coloranti?! Bun, Antonia nu pricepe, deci am luat pungulita si am adus-o acasa fara ca sa-mi ceara copilul bombonele, dar daca avea 2-3 ani (ca cei mari) sigur imi cerea pentru ca stia ca e cadoul ei, ea l-a primit si era dreptul ei sa se bucure de el. Ideea e urmatoarea: nu as face cadouri de genu’ pentru ca nu am de unde sa stiu daca parintele copilului respectiv ii da sau nu dulciuri. Dramele se pot evita :))!

A doua zi de nastere a fost a unui baietel care implinea 1 an, deci putin mai mare decat Antonia. Sotul meu a dus-o dimineata la cresa. Stiam ca e aniversarea baietelului asa ca l-am rugat sa intrebe ce fel de tort va fi. A venit acasa si m-a rugat sa sun la cresa si sa vorbesc cu directoarea ca lui i s-a parut aiurea tortul. Deci, eram sigura ca nu era unul baby friendly. De fapt, era un chec marmorat industrial, de la Auchan, cu multi balauri … plus multa cacao. Cacao la 1 an?! Nu judec pe nimeni, dar cat de greu este sa faci acasa un chec?! Nu trebuie sa faci cine stie ce super tort, dar un chec nu implica vreo super dificultate. Asta ma face sa ma intreb oare cum arata alimentatia copilului respectiv.

De aceasta data, am spus nu. Nu am vrut sa fac niciun compromis. Cica ar fi plans putin cand i-a vazut pe ceilalti mancand, dar nu a fost nici o tragedie. Inca nu am luat cadoul de la cresa asa ca nu stiu despre ce e vorba.

In 24 mai Antonia implineste un an. Maine am sa incerc tortul. Revin cu poze si concluzii :). Cadoul va fi o carticica cu o poveste si un magnet de frigider cu poza Antoniei. Dulciurile le-am exclus.

 

Uneori ma intreb daca sunt eu exagerata sau daca e normala calea pe care merg. Voi ce compromisuri sunteti dispusi sa faceti la cresa/gradinita/scoala?

 

Pentru a nu pierde povestile noastre, va invit sa „ne vedem” si pe pagina de facebook.

Comments

  1. alina a zis

    Oauuu,gand la gand si mi se face pielea de gaina cand ma gandesc ca si fetita mea va merge din toamna la cresa! Cunosc preocuparea francezilor pentru copii! Momentan sunt in Ro si sunt pur si simplu ingrozita de indiferenta unor mame legata de copii lor si nu sunt exagerata, sunt realista. ne Suntem obligate sa facem compromisuri din pacate.

    • admin a zis

      La noi nu e asa de rau, dar, evident, ca nici o cresa nu-mi va fi 100% pe plac si sunt constienta de asta. Sunt lucruri, mai mult sau mai putin placute, pe care le descopar pe parcurs.

      De francezi nu stiu ce sa zic, dar in Luxembourg suntem peste 150 de nationalitati si inca nu am intalnit mame f preocupate…din pacate.

  2. Meda a zis

    Vai ce m-am infuriat!
    Daca tu esti exagerata atunci eu sunt mega exagerata!
    Nu sunt dispusa sa fac nici un compromis, Nu stiu insa ce imi rezerva ziua de maine.
    Deocamdata sunt ok cu ce se intampla la cresa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *