Când voi creşte mare, vreau să fiu manipulator!

Publicat in 17 februarie 2017

manipulare

 

Mi-am impus să nu scriu despre ce se întâmplă în ţară, dar chiar nu pot pentru că gândurile îmi sunt tot acolo. Greu mi le-am putut îndrepta într-o altă direcţie. Primul articol a reflectat frământările pe care le am înainte de marea mutare în contextul politic actual.

Nu vreau să intru în detalii legate de deciziile politice pe care nu le aprob şi cu care nu mă identific, ci să subliez manipularea din spatele protestelor. La ideea de manipulare nu ştiu încă dacă ar fi potrivit să râd sau să plâng. Pe Mândru că sunt clujean am găsit un status (o parte îl redau mai jos) care ar trebui să ne dea de gândit atunci când vorbim de manipulare. Eu, cu mintea mea de mamă obosită, de om dornic să se întoarcă pe meleagurile natale, să-şi crească copilul în sânul familiei, mă întreb cum au putut fi manipulaţi următorii:

  • peste 500.000 de oameni tineri, care provin din medii sociale şi culturale diferite.
  • universităţi mari din România (inclusiv Universitatea Babeş-Bolyai).
  • ambasadele unor state importante: Germania, SUA, Marea Britanie, Suedia, Belgia, Canada, Franţa şi Olanda.
  • instituţii naţionale şi internaţionale: Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), Parlamentul European, Comisia Europeană, Camerele de Comerţ ale partenerilor internaţionali ai României.
  • membrii PSD care au demisionat în urma OUG 13/2017.
  • jurnalişti români integri sau pe care îi consider astfel (Moise Guran, de exemplu).
  • publicaţii internaţionale de renume: New York Times, Reuters, CNN, BBC, CSBC, The Guardian, Euronews.
  • actori români celebri şi cu greutate (de exemplu, Oana Pellea şi Maia Morgenstern).
  • persoane publice (majoritatea nu se prea lăfăie în cancanuri şi nici asistaţi sociali nu-s): Delia, Andra, Dragoş Bucurenci, Tudor Chirilă, Paul Ipate, Jojo, Dana Rogoz, Andreea Esca, Andreea Răducan, Dan Teodorescu, Melania Medeleanu, Mihai Şora (l-am încadrat aici, deşi nu ştiu cât se încadrează în categoria „persoane publice”), etc.
  • bloggeri cu scaun la cap (Ioana Chicet-Macoveiciuc, de exemplu).
  • până şi Patriarhia Română zice că trebuie continuată lupta anticorupţie.

+ Subsemnata. Am fost manipulată (încă nu ştiu de cine) să ies în faţa ambasadei române din Luxemburg, pe înserat, cu una bucată toddler în sistem (trăiască Isara). Să nu credeţi că mi-am început cu această ocazie cariera de manipulatoare şi că prima strategie a fost expunerea copilului. Dar cu cine să las prunca dacă suntem singuri ca şi cucii, iar bărbatul munceşte până târziu pentru un ban cinstit de investit în România?! Să nu credeţi că am născocit, acum, pe loc, strategia cu copilul la purtător în mijlocul marii adunări. De fapt, există voci politice, n-aş vrea să le spun pesediste, care consideră că mamele care au ieşit cu copiii la proteste trebuie pedepsite prin lege. Se pare că legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, spune aşa: „Copiii nu pot fi folosiţi sau expuşi de către părinţi, reprezentanţi legali, alte persoane responsabile de creşterea şi îngrijirea lor, organisme private acreditate ca furnizori de servicii sociale, instituţii publice sau private, în scopul de a obţine avantaje personale/instituţionale sau de a influenţa deciziile autorităţilor publice.” Dar cine spune că prezenţa copilului are ca scop influenţarea deciziilor autorităţilor publice?! O iau logic. Când ai neapărată nevoie să mergi la toaletă, iei copilul cu tine. Nu îl laşi singur pentru că plânge de mama focului. Când îţi fierbe sângele în vene pentru că simţi că ţi se face o nedreptate cu impact major asupra viitorului tău şi al copilului tău, ce faci? Stai acasă şi te uiţi la desene animate?! Sunt convinsă că nici o mamă nu şi-a expus copilul vreunui pericol iminent, nu s-a aventurat cu copilul în creierii nopţii şi nici nu a pus ideea în care crede mai presus de binele copilului. Aici se aplică perfect o vorbă românească: „Ţara arde şi baba se piaptănă.” În haosul actual, asta să fie cea mai spinoasă problemă?!

Încă nu se ştie dacă manipulatorul şef este preşedintele Klaus Iohannis sau polivalentul George Soroş. Întâmplător sau nu, ultimul este născut în aceeaşi zi cu mine. Clar că am stofă de manipulatoare :))! Ambii trebuie să aibă super puteri încât să manipuleze protestele din stradă la un asemenea nivel. Cealaltă variantă, mai realistă aş spune, cei care au lansat teoria manipulării trebuie să subestimeze rău de tot inteligenţa celor care au ieşit în stradă. De fapt, cred că îşi făceau doar antrenamentul în frig pentru vreun tratament de criogenare. Gluma asta poate că nu-şi avea rostul pentru că îi respect prea mult pe cei care au curaj să iasă în stradă şi să-şi strige nemulţumirea, să denunţe puterea politică coruptă.

Lăsând glumele şi ironiile, din punctul meu de vedere, aceasta este partea amuzantă a poveştii cu şi despre manipulare: atribuirea morală a protestelor unui singur om, poate doi. Aş rămâne la partea amuzantă dacă nu ar fi şi una de plâns în hohote. Văd pe facebook-ul unei prietene, blogger, fată deşteaptă, sms-ul primit de părinţii unei prietene de-a ei: „Ştim că eşti un fidel susţinător al guvernului Grindeanu şi al PSD-ului, aşa că te aşteptăm la Palatul Cotroceni, după ora 17, pentru a striga JOS JOHANNIS.” Am redat mesajul fix aşa cum a fost el scris. Şi, totuşi, în ograda cui e manipularea? Strângeţi toată raţiunea de care dispuneţi şi urmăriţi vreo două filmuleţe de la protestul votanţilor PSD, cei care s-au adunat la Palatul Cotroceni. Nu-i exclus să n-aveţi nevoie de vreun medicament pentru hipertensiune după vizionare. Nu judec pe nimeni după faţă ori după port, dar e clar ca lumina zilei cine sunt cei care susţin mârşăviile actualului guvern şi de ce. N-aş reuşi să îi descriu mai bine decât autoarea acestui articol de pe Sereniti: Bătrâneţe, idei creţe. Mi-a plăcut şi articolul lui Ilie Simion, care descrie simplu şi pe înţelesul tuturor faimoasa ordonanţă. Articolul îl găsiţi aici.

 

Închei cu un sentiment de regret. N-am putut să fiu în Cluj şi să protestez paşnic alături de o grămadă de oameni faini, implicaţi, dornici de schimbare, inteligenţi, mai uniţi ca niciodată. Îi admir şi mă fac mândră că sunt româncă!

 

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.

Sursă foto: Pixabay

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *