A trecut un an … Bilant, dorinte si promisiuni.

Publicat in 25 mai 2016

bilant dupa un an

 

Nu stiu cand, unde si cum a zburat timpul. A trecut primul an al nostru ca familie. Simt ca suntem cu adevarat o familie de cand Antonia a decis sa-i fim parinti. Ne-a unit, ne-a completat, ne-a umplut de iubire si de alte sentimente nebanuite.

De ziua ei, cand s-a implinit anul, am incercat sa fac un bilant, dar mi aproape imposibil sa scriu tot ce simt. Unele sentimente nu se pot exprima/explica in cuvinte. Stiu ca in 24 mai anul trecut m-am trezit la 6:02 cu dureri. Anul acesta m-a trezit ea tot la 6:02. O coincidenta (sau nu) frumoasa! Stiu ca n-am avut o nastere usoara (promit sa va povestesc si despre asta), dar a meritat efortul si as trece prin aceleasi dureri, prin aceeasi recuperare dificila si prin aceleasi chinuri cu alaptatul. Nimic din ceea ce este bun si frumos, din ceea ce ne implineste, nu cred ca este usor de obtinut.

A trecut un an greu, cu multa oboseala, angoase, plansete, momente de disperare si nervi, dar, mai presus de toate, a trecut un an in care mi-am descoperit laturi pe care nu le cunosteam, am invatat sa fiu multilateral dezvoltata, extrem de multitasking, am invatat sa uit de mine si sa ma regasesc in putine minute pe zi, am invatat sa functionez cu putine ore de somn (sau chiar fara ele), am descoperit ca pot plange la un simplu zambet al omuletului nascut din mine, m-am umplut de o iubire fara margini … Niciodata nu am crezut ca putea darui si primi atata iubire!

A trecut un an in care am avut cea mai grea, dar si cea mai frumoasa meserie din lume: cea de mama! Si sa va mai spun ca niciodata nu m-am simtit  atat de implinita?! Da, stiu. Suna a cliseu povestea ca un copil ne implineste si asa mai departe, dar e adevarat. Niciodata nu as fi crezut ca cel mai bun lucru care mi se poate intampla dupa concediul de maternitate e sa raman somera si, totusi, m-a bucurat nespus faptul ca nu a trebuit sa ma intorc la munca si m-am putut dedica ei.

A trecut un an in care creierul meu a fost in alerta permanenta, a sorbit (si absorbit) tot ceea ce inseamna informatie (despre nastere, alaptat, pusee, boli bebelusesti, eruptii dentare, alimentatia bebelusului si multe altele). Am facut lucruri bune, am luat decizii corecte si am facut greseli ca orice alta mama pentru ca nu sunt perfecta, dar imi doresc sa fiu o mama buna, cea mai buna pentru ea. In anii care vin imi doresc (si imi promit) sa nu imi pierd setea de a ma informa, sa am rabdare si sa stiu sa gestionez momentele dificile, sa o protejez cum stiu mai bine, sa o invalui in iubire, sa ii dau incredere in ea, sa ma stie sprijin oricand, sa ii dau aripi sa zboare … sa ii fiu cea mai buna mama si cea mai buna prietena cum a fost si mama pentru mine.

Ce regret? Imi pare rau ca fetita mea creste. E un amalgam ciudat de sentimente. Ma bucur ca evolueaza, are achizitii noi (specifice varstei), dar, in acelasi timp, ma intreb daca am profitat destul de ea ca bebelus. Daca nu cumva celelalte datorii de mama nu m-au retinut prea mult de la momentele in care o puteam tine strans in brate (acum nu mai sta), o puteam pupa zgomotos si de nenumarate ori, daca m-am jucat cu ea suficient incat sa simta ca sunt cel mai de nadejde partener de joaca … Ma consolez cu gandul ca inca o alaptez si acelea sunt momentele noastre de iubire, tandrete si tinut strans in brate.

Niciodata nu mi-am dorit mai mult decat acum sa ne impachetam ultimii ani (astia 5 de relatie cu jumatatea) intr-o valiza, sa o aruncam in portbagaj si sa o despachetam in inima Transilvaniei, la Cluj. Acolo vreau sa imi cresc copilul pentru ca nicaieri in lume nu ar putea creste mai frumos, cu povestile si grija bunicilor, cu caldura prietenilor dragi, cu rasetele inocente ale copiilor frumosi pe care ii avem in familie. E un obiectiv in viitorul apropiat, o alegere ca un pansament pentru suflet, o regasire a noastra ca oameni si o implinire ca familie.

 

 

Sursa foto: www.hollisandmillerconnect.com

Comments

  1. a zis

    Recunosc, am lăcrimat citit. Frumos și profund! M am regăsit lejer în gândurile tale și bănuiesc ca nu sunt singura mămică care a făcut asta. Va doresc tot binele din lume!

  2. Isutza a zis

    La multi ani frumosi…pt ea, pentru tine, pentru VOI!

    Cu drag „te citesc” si azi si ce ma bucur sa aflu ca poate one day veniti la noi acasa la Cluj…
    Al meu bebe sigur asteapta sa o cunoascsa pe Antonia❤️

    Cu drag…

    • admin a zis

      Multumim ?! One day pare a fi far away si nu vreau sa o las sa fie! Antonia are o super gasca de copilasi in Romznia si bineinteles ca vrem sa o extindem ?. Pana atunci, ne facem bagajele ca duminica ne pornim spre Cluj (in concediu)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *