11 lucruri de care au nevoie proaspeții părinți

Publicat in 23 martie 2018

Ce lucruri cumpărăm înainte să devenim părinţi? De ce lucruri avem nevoie? Care sunt lucrurile necesare şi care lucruri sunt inutile? Am scris deja despre toate acele lucruri inutile pe care le cumpără proaspeţii părinţi. Articolul este subiectiv, pentru că se bazează pe experienţa mea. Subiective sunt şi rândurile de mai jos. Sunt văzute şi scrise din perspectiva mea, din experienţa mea de până acum. Ordinea lor este aleatorie. Nu am făcut un top, ci le-am menţionat pe cele pe care le consider că ne sunt necesare atunci când în viaţa noastră apare un bebeluş.

 

Photo by Ferenc Horvath on Unsplash

 

 

Sistemul de purtare ergonomic

 

Nu cred că ştiam de sistemele de purtare înainte să rămân însărcinată. Pe măsură ce am citit, am înţeles că există variante mai bune decât căruciorul şi/sau braţele. Primul sistem de purtare a fost un wrap elastic pe care l-am cumpărat când fetiţa mea avea câteva săptămâni. Este mai dificil de pus, însă am găsit tutoriale pe YouTube care m-au ajutat să îmi perfecţionez legăturile. L-am folosit atât eu, cât şi soţul. După wrap, am trecut la un SSC, însă, după vârsta de un an, Antonia nu a mai vrut să fie purtată. Descoperise mersul pe jos.

Atenţie! Nu toate sistemele de purtare pe care le găsiţi pe piaţă sunt sănătoase pentru copil ori pentru spatele vostru.

Cum recunoaşteţi un sistem ergonomic? Spatele sistemul nu este buretat. Un sistem cu spatele drept forţează coloana copilului şi nu îi permite să se aşeze natural, în formă de „C”. Picioarele copilul stau în formă de „M”, într-o poziţie sănătoasă. Fiţi fără grijă, pentru că nu-i va face copilului paranteze. Aici găsiţi care sunt tipurile de sisteme ergonomice.

De ce să optaţi pentru un sistem de purtare ergonomic? Locul în care copilul se simte protejat şi în siguranţă este la pieptul mamei. Acolo este locul în care copilul îşi găseşte liniştea şi reperele. Pe lângă confortul bebeluşului, mama are mâinile libere, poate merge la cumpărături, poate găti sau poate face orice altă activitate care îi necesită mâinile. Sistemul de purtare este de ajutor atunci când plecaţi în vacanţe, pentru că nu mai trebuie să duceţi cu voi căruciorul.

 

Căruciorul

 

Posibil să nu aveţi nevoie de el dacă aveţi un sistem de purtare ergonomic, dar mie mi-a fost de mare ajutor. Cum vă spuneam, aveam un wrap elastic, însă vara nu-i sistemul de purtare ideal şi altul adaptat nu găseam să cumpăr. Târziu am aflat că în Luxemburg există un magazin cu sisteme ergonomice. În rest, marea majoritate a sistemelor de purtare din magazine nu sunt ergonomice. De la vârsta de aproximativ 4-5 luni, pentru o perioadă scurtă, Antonia a preferat căruciorul în locul sistemului de purtare. Când aveam treabă în casă, o puneam tot în cărucior. Totuşi, aşa cum am scris în articolul precedent, nu recomand cărucioarele 3 în 1.

 

Pătuţ adaptat pentru co-sleeping

 

Eu încurajez co-sleepingul. Am povestit deja aici despre somnul Antoniei şi cum am procedat noi. Nu am crezut în „cum îl înveţi, aşa îl ai”. Am crezut în instinctele şi în sentimentele mele. Nu mi-am dorit să-mi dresez copilul, ci să-l ajut să se simtă în siguranţă şi să-mi uşurez viaţa. Am alăptat până la vârsta de 2 ani şi ar fi fost un chin să mă ridic din pat de fiecare dată când s-ar fi trezit. Apoi, dormitul una lângă alta mi-a adus linişte. O ştiam lângă mine, ştiam că e bine (Da, am avut-o şi eu pe asta cu respiratul, să o aud respirând).

Pătuţul din lemn a fost cumpărat înainte ca Antonia să se nască. Când am realizat că vreau să o am lângă mine, am cumpărat un pătuţ pentru co-sleeping, uşor de ataşat de pat, de strâns şi de dus în călătorii. Mi-a fost de folos pe unde am umblat, dar nu vă recomand să cumpăraţi un pătuţ special pentru co-sleeping, pentru că nu îl veţi putea folosi mai mult de 6-7 luni. Este suficient un pătuţ din lemn, robust, căruia să îi luaţi jos laterala şi, dacă este nevoie, să daţi 2 găuri în plus pentru a aduce salteaua pătuţului la nivelul patului vostru. Noi aşa dormim şi acum. 🙂

 

Protecţii pentru pătuţ şi pentru saltea

 

Mie mi-au fost utile atât protecţiile pentru pătuţ, cât şi cele pentru saltea. Când fetiţa noastră a început să se întoarcă pe toate părţile, m-am bucurat că i-am pus protecţiile de jur împrejurul pătuţului. Am evitat câteva lovituri serioase.

Protecţiile pentru saltea le folosesc şi acum. Scutecele uneori dau rateuri şi e mai simplu să speli lenjeria şi protecţia decât salteaua. Îmi pare rău că nu am cumpărat de la început o protecţie pentru salteaua patului nostru. Au fost doar 2 accidente la noi în pat, însă am avut ce spăla şi usca la salteaua noastră mare. Protecţiile pentru saltea devin utile şi după ce copilul renunţă la scutec.

 

Photo by Michal Bar Haim on Unsplash

 

Aleze/pături din muselină

 

Muselina este un material foarte delicat cu pielea bebeluşului. În primele luni, acestea sunt utile atunci când ţineţi copilul în braţe să evacueze aerul, după ce mănâncă. Poate regurgita. O aleză sau o păturică din muselină vă salvează hainele. În plus, sunt utile când mergeţi undeva cu bebeluşul şi trebuie să-i schimbaţi scutecul. Îi puneţi o păturică sub el, ştiţi că locul este curat şi-l puteţi schimba în voie.

 

Cada pentru bebeluşi

 

Nu aş recomanda nimănui să spele bebeluşul în cadă. Cel puţin mie mi-ar fi fost incomod să mă aplec peste cada mare. Eu am cumpărat o cadă pentru bebeluşi şi un suport din burete, pe care îmi puneam fetiţa. Cada o aşezam pe o masă, pe o comodă mică mai exact. Aveţi şi varianta să cumpăraţi o cadă cu suport dacă aveţi unde să o depozitaţi.

 

Masa pentru înfăşat

 

Având dureri de spate seriose, am vrut să evit să mă aplec aşa că masa pentru înfăşat a fost un must have, dar nu aveam loc unde să o pun, aşa că am trecut la improvizaţii. Am cumpărat o comodă mică, cu spaţii de depozitare, care îmi venea până la nivelul buricului. Separat, am cumpărat o saltea pentru înfăşat. Am cumpărat nişte arici (velcro) foarte duri, autoadezivi. O parte am lipit-o pe comodă şi cealaltă parte pe spatele saltelei de înfăşat. Salteaua stătea nemişcată când era ataşată de comodă. Când voiam să îi fac baie Antoniei, luam jos salteaua, puneam un prosop peste comodă şi peste el puneam cada pentru bebeluşi. Aveam un spaţiu mic, dar multifuncţional. Singurul incovenient era că, după baie, dacă eram singură acasă, îmi puneam fetiţa pe pat, deci tot mă aplecam, dar ocazional. Când soţul era acasă, punea cada în vană, ataşa salteaua de înfăşat de comodă şi evitam să mă aplec.

 

Interfon pentru bebeluşi/Baby phone

 

Să nu vă imaginaţi că locuiam într-un penthouse ori în vreo vilă cu 5 etaje. Locuiam într-un apartament cu 2 camere. Camerele erau despărţite de un hol. Dacă închideam ambele uşi, nu auzeam nimic dintr-o cameră în cealaltă. Dacă fetiţa noastră plângea, o auzeam după câteva zeci de secunde. Noi am vrut să evităm acest lucru, plânsetele fără alinare. Am optat pentru un baby phone simplu, fără cameră video. Îl folosim şi acum.

 

Scaunul pentru maşină/Scoica

 

Siguranţa copilului în maşină (şi nu numai) este esenţială! Braţele voastre nu-l vor proteja în caz de impact. Am scris despre asta în acest articol. Zilnic văd copii expuşi unor riscuri inutile. Nu vă jucaţi cu viaţa copiilor voştri! Nu degeaba există scaunele auto adaptate pentru copii. Poate voi sunteţi prudenţi la volan, însă nu-i puteţi controla pe ceilalţi participanţi la trafic, nu le puteţi verifica gradul de alcoolemie, nevoia de adrenalină ori lipsa de odihnă.

Iniţial, noi am avut o scoică, însă fetiţa noastră nu stătea deloc confortabil în ea. După ce am aflat că i-a fost ruptă clavicula la naştere, am urmat câteva şedinţe de recuperare cu un kinetoterapeut pentru copii. De la el, o ea mai exact, am aflat că există scaune de maşină pentru bebeluşi, potrivite încă de la naştere. A fost una dintre cele mai bune investiţii pe care le-am făcut. Îl folosim şi acum.

 

Scaunul pentru masă

 

Cunosc cazuri în care, la început de diversificare, părinţii preferă să îi hrănească pe cei mici în poziţie înclinată, într-un balansoar ori sprijiniţi pe nişte perne. Vă rog să nu faceţi asta! Nu aceasta este poziţia corectă în care ar trebui hrănit un copil. În primul rând, poziţia nu este sigură. În al doilea rând, copilul ar trebui să fie tratat ca orice alt membru al familiei, să mănânce la masă, în şezut. Pentru mine a fost foarte important ca fetiţa mea să deprindă obiceiuri sănătoase şi aici nu mă refer doar la mâncarea în sine. Am vrut să se obişnuiască să mănânce la masă, să ştie că acolo servim mâncare şi nu prin toată casa. După vârsta de 17-18 luni a ales să mănânce pe un scaun normal şi a început să refuze vehement scaunul ei de masă.

 

Sursa foto: Pixabay

 

Body-uri cu capse laterale

 

Un must have fără îndoială! Nu ştiu cum m-aş fi descurcat să o îmbrac pe Antonia când avea câteva săptămâni de viaţă dacă nu existau body-urile cu capse laterale. Până târziu am căutat acest tip de body şi am privilegiat până de curând body-urile în garderoba ei. N-am înţeles niciodată de ce nu se mai fac body-uri pentru copii mai mari de 2,5 – 3 ani.

 

Care sunt lucrurile de care nu v-aţi putut lipsi după venirea pe lume a bebeluşului?

 

 

 

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, vă invit să daţi like paginii de Facebook şi/sau să vă abonaţi la newsletter-ul blogului. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *