2021 – anul în care îmi voi face mai puține planuri

Publicat in 4 ianuarie 2021
Sursa foto: Pexels

La final de 2019, îmi doream și vă uram și vouă un 2020 mai bun decât anul care se încheia. Nu știu de ce, poate din cauza numerelor, a startului unui nou deceniu, 2020 îl vedeam un an fabulos, memorabil. Și memorabil a fost, dar nu în sensul în care m-aș fi așteptat. Cred că, într-un fel sau altul, 2020 a reprezentat o lecție sau un set de lecții pentru fiecare dintre noi. Cu siguranță nu a fost pentru nimeni un an ușor de uitat. Lumea toată s-a oprit, s-a schimbat, s-a adaptat la noi reguli. Mulți oameni și-au pierdut locurile de muncă, alții au muncit până la epuizare; unii, forțați de context, au luat-o pe alt drum din punct de vedere profesional ori au muncit de acasă, cu copiii lângă ei (pare simplu, dar nu-i). Cu toții cred că am pierdut ceva, un om drag, stabilitatea, business-ul, job-ul, încrederea, mințile sau o parte din ele. Relațiile dintre oameni s-au transformat și ele. Oamenii au resimțit mai multă frică și anxietate, mai mult decât în oricare an din ultimele 2-3 decenii.

2020 a fost un an complicat, greu, debusolant, dezechilibrat, destabilizant … Pentru mine a fost un an greu în special din punct de vedere emoțional, cu câteva revelații serioase care mi-au cam dat lumea peste cap. Am învățat să mă adaptez. Am încercat să văd partea pozitivă a lucrurilor (n-am reușit să fiu pozitivă imediat ce mi-am luat “palmele” cu pricina) și să îmi învăț lecțiile. Cred că, într-o oarecare măsură, am reușit. Încă am nevoie să le permit acestor învățăminte să se sedimenteze, fapt pentru care duc cu mine în 2021 niște intenții pe care eu le văd pline de sens, pe care vreau să le transform în obiceiuri pe termen lung. Bine, nu-i ca și cum aș pocni din degete și lucrurile s-ar întâmpla ca prin magie. Știu că e nevoie de timp, iar timpul implică răbdare, consecvență și perseverență.

Venind vorba de obiective, sunt omul organizat, poate prea organizat, cu planuri și cu liste pentru fiecare plan în parte. 2020 m-a învățat să nu-mi mai fac planuri atât de detaliate, să nu mai încerc să controlez fiecare detaliu și să profit de spontaneitate atunci când timpul și vremurile îi fac loc. În 2020, am realizat că, de fapt, controlez mai puține lucruri decât am crezut. Așadar, în 2021, îmi propun să iau lucrurile așa cum vin, să mă adaptez pe parcurs, fără așteptări prea mari, cu pași mici, cu mai puține obiective planificate cu luni de zile în avans, dar cu obiceiuri de sedimentat, unele de adoptat și altele de înlăturat. În 2021 vreau să continui ce am început în 2020:

  • să am mai multă grijă de mine (din toate punctele de vedere);
  • să mă concentrez pe echilibru (cred că fiecare avem propria viziune despre cum arată echilibrul);
  • îmi doresc sănătate (pentru toți oamenii dacă s-ar putea);
  • îmi doresc timp pentru mine și pentru ai mei, dar și cu oamenii dragi nouă;
  • îmi doresc să resimt mai puțină frică și angoasă;
  • dacă se poate, ar fi minunat să avem mai multe ieșiri decât am avut în anul care a trecut.
Sursa foto: Pexels

 

Ce-am mai învățat în 2020?

 

♦ Am înțeles, încă o dată, cât de important este să îți găsești un echilibru când muncești de acasă, ai un copil în preajmă și contextul te face să te simți ca o oală sub presiune. Cu siguranță ai nevoie de niște supape de evacuare dacă nu vrei să o iei razna. 

♦ Am (re)învățat cât de importante sunt relațiile cu ceilalți, cât de important este să poți pune mâna pe telefon și să ai un om care să te asculte, să te sprijine, să te ajute să îți limpezești gândurile.

♦ Am acceptat, în doze mai mari, imprevizibilul și am învățat să mă concentrez mai mult pe acele lucruri asupra cărora am control.

♦ Am realizat că am mai multe frici decât am crezut, dar că le pot ține sub control, că pot să învăț să le gestionez. 

♦ Am învățat, încă o dată, că unii oameni nu te pot accepta sau iubi pentru ceea ce ești și asta e ok. Nu e nevoie să îi convingi de nimic, doar să îi ții la distanță. 

♦ Am învățat să spun „Nu” mai des fără să mă simt vinovată. 

♦ Am (re)învățat să mă pun mai des pe primul loc, să fiu o prioritate pentru mine (fără sentimente de vinovăție), pentru că nimeni altcineva nu o va face în locul meu. 

 

 

Sunt recunoscătoare pentru … 

… sănătatea pe care o avem. 

… că 2020 a fost un an decent din punct de vedere financiar. 

… oamenii minunați din viața mea. 

… lecțiile primite în 2020. Mi-au fost de mare folos pentru a mă înțelege mai bine pe mine, dar și pe ceilalți, pentru a nu mai face aceleași greșeli și pentru a implementa obiceiuri mai sănătoase. 

 

 

Care este primul vostru gând pentru 2021? Ce vă doriți cel mai mult în noul an? 

 

 

 

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *