Poveşti despre mame ca şi tine: mama de toddler şi gemeni

Publicat in 28 mai 2017

Poveşti despre mame

 

Uneori mi se pare greu să creşti un singur copil, dar mă fac mică şi tac când alţii cresc un toddler şi o pereche de gemeni de câteva luni. Zlatei i-aş spune mamă eroină pentru că trebuie să aibă nevoie de capacităţi supranaturale încât să facă faţă zi de zi tuturor cerinţelor celor mici. Culmea este că face faţă cu zâmbetul pe buze, mereu cu optimism. Mi se pare una dintre cele mai optimiste persoane pe care le cunosc. O cunosc doar online, dar nu oricum. Să vă spun pe scurt. Când ne-am organizat nunta era un grup de facebook cu fete care-şi organizau nunţile în acelaşi an. Am schimbat idei, ne-am sfătuit şi de atunci am rămas vreo 30 în grup, care vorbim vrute şi nevrute. Unele ne cunoaştem şi personal. În cazul meu, întâlnirile faţă în faţă nu au făcut decât să îmi confirme părerea conturată online. Niciodată n-aş fi zis că se pot lega prietenii online. Ba uite că se poate şi încă prietenii foarte frumoase.

Zlata este una dintre miresicile mele. Prima care a trecut la next level şi ne-a anunţat că este însărcinată. A născut o minune de fetiţă, Natalia. Tot ea a fost prima care ne-a anunţat că vine bebe 2, dar nu ştia că, de fapt, bebe 2 vine cu bebe 3 la pachet. Tastam una mai aprig ca alta să ne exprimăm bucuria şi uimirea. Nu vă ascund că primul meu gând a fost: „Vai de capul meu!”. Trebuia să zic „Vai de capul ei!”. Personal, nu mi-aş dori să urmez acelaşi scenariu, de frică, aşa că am rugat-o pe Zlata să îmi răspundă la câteva întrebări despre viaţa în 5, cu un toddler şi gemeni, să vedem dacă frica mea e justificată ori ba :).

 

Tu şi Marius v-aţi căsătorit în 2014. Natalia a venit la scurt timp după căsătorie. Când aţi simţit că sunteţi pregătiţi pentru al doilea copil? 

Încă de când am început relaţia ne-am dorit foarte mult copii, nu unul, ci doi, şi neapărat cu vârste apropiate. Marius fiind singur la părinţi, mereu şi-a dorit o soră sau un frate, iar eu având o sora ştiam deja ce înseamnă. Natalia a fost un bebeluş foarte energic. Până la 11 luni a adormit doar în braţe sau în sistem sub hotă :), nu a stat nici 5 minute în cărucior, care şi acum zace nou, împachetat frumos aşteptând viitorii nepoţei. Mi-am făcut curaj şi mi-am spus că mai mult de atât nu se poate … cu al doilea nu poate fi mai „rău” decât atât. Sigur voi face faţă.

La ecograf aţi aflat că bebe nr. 2 vine la pachet cu bebe nr. 3. Care au fost primele gânduri care v-au trecut prin minte la auzul veştii că veţi fi părinţi de gemeni? 

„Zlata, tu ai gemeni în familie?”. Parcă şi acum îl aud pe Zoran, medicul meu. Era într-o marţi, după Paşte, ora 15:30. M-am dus la controlul ginecologic convinsă că bebeluşul meu nu mai există în urma unei sângerări abundente. Medicul s-a uitat la mine, la monitor, din nou la mine, apoi m-a întrebat dacă am gemeni în familie. Sincer îţi spun că m-am blocat. Nu ştiam dacă glumeşte sau vorbeşte serios. Am zis că am, străbunica mea a avut gemeni. Primul gând care mi-a trecut prin minte a fost frica, frica de a nu naşte prematur, eu fiind o minionă schiloadă. Cum să duc eu doi bebei în burtică?! Medicul meu, care e şi el părinte de gemeni, mi-a spus că mă va susţine şi vom ajunge cât mai aproape de termen. Dupa ce am ieşit din cabinet, fericiţi şi îmbrăţişaţi, ţopăind ca doi titirezi, deodata ne-a pocnit gândul: „Bun, bun, gemeni, bucurie, dar ce ne facem că trebuie să schimbăm locuinţa, maşina …” Cam 90% din planurile de până atunci au luat o altă întorsătură.

Cum ai/aţi pregătit-o pe Natalia pentru marea schimbare şi cum a reacţionat după venirea gemenilor? 

Nataliei i-am spus imediat cum am aflat. I-am spus că va avea 2 frăţiori care o iubesc foarte mult. I-am spus că ei sunt la mine în burtică, unde cresc şi, la un moment dat, o să vină acasă. Nu ştiu cât a înţeles ea, probabil nu mare lucru, dar în fiecare seară când mergeam la culcare mângâia burtica şi le dădea pupic de noapte bună. Am întrebat-o ce vrea să îi aducă fraţiorii când vin acasa, iar răspunsul ei a fost „tobeee, multe, multe tobe!” Mno bun, m-am gândit în sinea mea, vai de somnu’ bebeluşilor.

Cel mai greu moment a fost despărţirea de Nati în cele 5 zile cât am stat în maternitate. Au fost crunte. Mi-a fost un dor de nedescris, nu ştiu … probabil am fost şi mai sensibilă, dar plângeam în hohote de fiecare dată când îmi trimiteau filmuleţe de acasă. Când ajuns acasă, am intrat singură, am pupăcit-o şi i-am spus că cineva o aşteaptă afară. Era surprinsă când i-a văzut aşa micuţi şi fragili. Geloasă nu a fost deloc, doar puţin derutată pentru că nu întelegea de ce plâng atât de mult. Îi era frică să nu îi doară ceva. Plângea şi ea când îi auzea. A durat puţin până a înţeles că aşa plâng bebeluşii, aşa ştiu ei să „comunice”. Ea a înţeles un lucru esenţial: că tati şi mami o iubesc la fel de mult ca înainte de venirea gemenilor.

Ce a reprezentat pentru voi venirea pe lume a Nadiei şi a lui Filip în termeni de organizare (casă, maşină, etc.)? Cum reuşeşti să te împarţi între casă, Natalia cu nevoi de toddler şi gemeni, bebeluşi încă, în condiţiile în care Marius lucrează?

Venirea gemenilor ne-a schimbat toate planurile. Trebuia să acţionăm foarte rapid, să schimbăm locuinţa cu una mai mare, noi având doar 2 camere. Cu maşina a fost o întreagă bătaie de cap. Am căutat maşină cu 7 locuri, cu 3 isofixuri neapărat pe bancheta din spate şi portbagaj mare. Şi, cel mai important, să nu ne usuce bugetu’. Apoi, a urmat cheltuiala propriu-zisă. Deşi mi-a fost puţin aiurea, m-am consultat cu medicul meu (tată de gemeni cu experienţă) care ar fi cel mai potrivit model de cărucior având în vedere trotuarele noastre sau lipsa lor ori gropile, care rar mi se întâmplă să le ratez, uşor şi fiabil. În cele din urmă, am optat pentru unul tip trenuleţ .

Îţi rămâne timp pentru tine? Cum reuşeşti să ai un moment de pauză, de relaxare? Care a fost cel mai greu moment de când sunteţi în formulă de 5?

Nu îmi este uşor să mă împart între bebeluşi, Natalia şi casă, dar am noroc că am găsit o doamnă care mă ajută unde şi când e nevoie. Practic, eu rămân cu toţi trei doar câteva ore dimineaţa şi dupămasa până ajunge acasă Marius de la muncă. Dimineaţa dupa ce manâncă şi adorm, fug repede cu Nătişor la cumpărături sau să rezolv diferite chestii legate de casă. Timpul meu liber începe seara după ce îi culc pe toţi. Sunt foarte strictă cu orele lor de somn. Chiar şi bebeluşii au un program bine stabilit seara. Apoi, începe timpul nostru, strângem ce mai e de strâns, spălăm vasele, le punem pe toate la locul lor, ne aşezăm la masa şi stăm la poveşti. Facem planul pentru ziua următoare.

Cel mai mare ajutor şi sprijin de la venirea gemenilor a fost Marius. De la început am dormit cu ei în cameră (şi în pat). Noaptea s-a trezit cot la cot cu mine de câte ori era nevoie. Dacă unul era la mine la alăptat, celălalt era la Marius cu biberonul. Cel mai greu moment mi-a fost când am rămas cu toţi 3 şi trebuia să le dau să mănânce în acelaşi timp. Nadia şi Filip aveau o lună. În general, cel mai greu ne este când trebuie să plecăm de acasă. Până ne mobilizăm cu toate cele ne trec toate transpiraţiile.

Ce mi-am propus şi am reuşit să fac este ca o dată pe lună să ajung la tuns, vopsit, cosmetică şi unghii. E un fel de relaxare şi singurele lucruri pe care le fac strict pentru mine.

Ce sfaturi le-ai da mamelor care au o sarcină gemelară şi un toddler/preşcolar acasă?

Sfaturi?! Să-şi caute ajutoare serioase :))! Glumesc! Un sfat pe care l-am primit şi eu de la un părinte de gemeni a sunat cam aşa: „E greu, dar nu e greu pentru doi”. Aşa este şi la mine. E greu, dar nu e greu pentru 3. Se poate cu gemeni şi cu un toddler :).
familie cu gemeni si toddler
Acum vă întreb pe voi: cum v-aţi vedea viaţa cu un toddler şi doi bebeluşi de câteva luni?

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram

Comentarii

  1. Alina a zis

    destul de greu de spus :) imi trec o gramada de ganduri si intrebari prin minte :)) … ma regasesc in toate cele spuse de Zlata :)
    vad cum e viata cu un copil de 2 ani si 10 luni si o bebita de aproape 9 luni… dar cu 2 bebei ?! complicat, obositor, ai evoie de foarte multa rabdare si tactica :))) dar toate parca trec mai usor cand vezi ca sunt sanatosi, ca se bucura cand se intalnesc, se stang in brate si au momentele lor de iubire, e fantastic 😀
    pupici !

  2. Sustrean Delia a zis

    Boah😳, greu dom’le greu😅
    Eu stiu ce înseamnă gemeni, si e greu, si e si mai greu dacă mai ai un suflețel care te solicita si el. Eu nu am nici un ajutor, doar noi doi, si e foarte solicitant.
    Multă putere si forța le doresc👍🏻

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *